Tender is the Night

 Penguin Popular Classics, 1997

A trecut ceva timp de la prima mea întâlnire cu Fitzgerald. Atunci eram în ultimul an de liceu și citeam orice carte în engleză care-mi pica în mână. M-am îndrăgostit de Gatsby, mai degrabă de poveste decât de stilul cărții sau de mesajul transmis (încă fac asta). Apoi, în facultate, am mai citit fragmente din scrierile lui despre the Jazz Age, iar acolo m-au fascinat petrecerile, muzica aia nebună și excesele. Nu era o lume pe care mi-aș fi dorit să o cunosc, dar îmi plăcea să citesc despre ea.

Tender is the Night are un pic din toate: nebunie, bani, petreceri, extravaganță. Dick Diver e un psiholog american care se îndrăgostește de o pacientă foarte bogată, cu care se și căsătorește. Deși încearcă să nu se lase cumpărat de banii lui Nicole, se mută într-o casă pe Riviera Franceză, dau petreceri splendide, călătoresc prin Europa, ce mai, ajung cel mai bine văzut și cel mai plăcut cuplu: Nicole e foarte frumoasă și bogată, el dă petreceri de neuitat și știe cum să întrețină atmosfera: „I want to give a really bad party. I mean it. I want to give a party where there’s a brawl and seductions and people going home with their feelings hurt and women passed out in the cabinet de toilette. You wait and see.” Eh, petrecerile în sine nu mi s-au părut chiar așa minunate, dar personajelor le plăceau la nebunie!

Și dacă tot vorbim de nebunie, m-am bucurat nespus când, la final, Nicole se simte stăpână pe sine, simte că nu mai depinde de Dick și că e în stare să ia decizii de una singură. Și cred că cel mai tare m-am bucurat când a avut curajul să-l înfrunte pe Dick. Până la urmă chiar și o nebună își dă seama când soțul ei o înșală.

‘Listen to me – this business about a girl is a delusion, do you understand that word?’
‘It’s always a delusion when I see what you don’t want me to see.’

Viața trăită în lux nu prea i-a priit lui Dick. Ajunge să bea peste măsură, pierde pacienți din cauza asta și se mai și îndrăgostește de aproape toate fufele care-i ies în cale. Personajul ăsta nu mi-a fost deloc simpatic. Nici măcar l-a început, când încă părea OK, nu am putut să-l suport. Nu mi-a părut deloc rău când au divorțat și el a ieșit din peisaj.

Nu am citit ușor povestea celor doi și nu pot să zic că m-a impresionat peste măsură. Dar măcar mi-a confirmat teoria conform căreia people come and people go și că uneori e chiar bine să se întâmple asta.