Pulbere de stele


Tritonic, Fiction.ro, 2007

Neil Gaiman e alt autor pe care l-am “ignorat” pana acum desi Puck si Jen mi-au spus ca o sa-mi placa. Dar dupa ce am asistat la o discutie cat se poate de captivanta despre Pulbere de stele, mi-am spus ca e timpul sa vad si eu ce e cu Gaiman asta.

Si bine am facut! Am stiut ca-mi place cartea inca de la primele pagini. Relatia mea cu genul fantasy a fost destul de limitata pana acum; am citit cateva Discworld-uri, Harry Potter-urile, Thursday Next-urile, Retetarium-ul lui Gurgu :X, Zatul, Teodosie cel Mic [oare pot sa le incadrez aici? 8-|] si cateva carti pentru copii – Peter Pan, The wonderful wizard of Oz si ce oi mai fi citit si cam atat. De placut mi-au placut toate, dar nu m-am gandit niciodata sa ma apuc serios de citit fantasy. Dar cred ca o sa ma abonez la biblioteca lui Jen 😀

Si acum cate ceva despre Pulbere de stele. Un zid desparte satul Wall de Tara Zanelor. Iar in zid se afla o deschizatura care e pazita zi si noapte de sateni ca nu cumva cineva sa treaca dincolo. Doar o data la 9 ani, cand are loc un balci pe campia din Tara Zanelor, oamenii pot sa se plimbe linistiti si de cealalta parte a zidului. Si, evident, in tara aia de basm se intampla lucruri neobisnuite. Asta urmeaza sa afle si Tristran Thorn cand va pleca in cautarea unei stele cazatoare pe care sa o aduca inapoi fetei pe care o iubeste. Dar Tristran nu stie adevarul despre originea sa, nici nu se asteapta ca steaua sa fie de fapt o fata! E un fel de drum initiatic, presarat cu capcane si probe peste care eroul trebuie sa treaca cu brio ca la final sa primeasca ceea ce merita pentru vitejia si istetimea de care a dat dovada. Da, se foloseste reteta traditionala a basmelor si chiar daca stiam ca in cele din urma totul o sa fie bine, asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de cartea asta.

Pulbere de stele e o poveste atat de draguta si de frumoasa si cu happy end si ah, e exact cum imi plac mie cartile. *da, am o slabiciune pentru povestile care se termina cu bine, e vreo problema? :P* Si ma bucur tare mult ca prima mea intalnire cu Neil Gaiman a fost una mai mult decat placuta si acum abia astept sa citesc si alte carti scrise de el 🙂

– Sa ma marit cu tine? repeta ea, fara sa-i vina sa creada. Si de ce m-as marita cu tine, Tristran Thorn? Ce poti tu sa-mi dai?
– Sa-ti dau? spuse el. Victoria Forester, m-as duce in India pentru tine si ti-as aduce colti de elefanti, perle mari cat degetul tau si rubine cat oul de pitulice. M-as duce in Africa si ti-as aduce diamante cat o minge de cricket. As descoperi izvorul Nilului si i-as da numele tau. M-as duce in America – pana la San Francisco, la campurile aurifere – si nu m-as intoarce pana n-as avea greutatea ta in aur. Apoi as aduce aurul aici si ti l-as pune la picioare. As calatori pana-n tarile nordice indepartate, daca mi-ai spune tu, si as ucide ursi polari puternici si ti-as aduce blana lor.

Ps. daca are cineva Gaiman in engleza si e dispus sa-mi imprumute, va rog sa ma anuntati 🙂 Promit sa am mare grija de carti ;;)