Gaudeamus – miah!

M-am blazat sau ce naiba, dar nu mă mai bucur de târgurile de carte.

În primul rând, nu mai merg de plăcere. Acum trebuie să stau x ore la stand și să încerc să mă dau din calea tuturor, pentru că mai mult încurc decât ajut.

În al doilea rând, nu mă mai atrag reducerile, cărțile la 5 lei, la 10 lei, la -30%.

În al treilea rând, nu mă mai atrag cărțile de la târg: sunt aceleași pe care le găsesc și în librării.

În al patrulea rând, nu mă mai atrag cărțile: am o grămadă de cărți necitite pe care nici nu-mi mai vine să le citesc. M-am reprofilat oarecum pe cărți în engleză și recuperez toți anii în care nu știam de Bookdepository. Cumpăr prea puține cărți românești, iar majoritatea sunt scrise de români. Iar de când Polirom a lansat e-bookurile la un super preț, nu mai îmi vine să dau banii pe cărți „pe copac mort”, vorba lui Jen.

Prin urmare, am cumpărat 3 cărți de la târg (eu, care în alți ani cumpăram de la 10 în sus și-mi dădeam toți banii pe așa ceva…):

  • Stigmata: pentru că îmi plac romanele grafice, iar pe ăsta nu l-aș fi citit în original
  • Prima mea carte: pentru că e vorba de… prima carte 🙂
  • Primul meu porno: pentru că volumul e coordonat de Marius Chivu și am încredere în gusturile/recomandările lui
Trebuie să mai citesc din ce cărți am, să apară altele pe care să vreau să le am cu orice preț, iar apoi poate că o să-mi revină entuziasmul și de cumpărat, și de mers la târguri de carte…
Advertisements

Două ore la Gaudeamus

Nu am avut chef de Gaudeamus. Sunt într-o pasă proastă din care nu m-a scos nici târgul de carte. În afară de două-trei lansări nu m-a interesat nimic, iar cărțile care au apărut acum nu m-au dat nici ele pe spate. Prin urmare, nu mi s-a părut esențial să mă învârt toată ziua prin târg. Știam ce voiam să cumpăr, știam câți bani aveam, așa că am mers, am cumpărat, m-am întors acasă.

Am vrut să-mi iau doar cărți scrise de autori români și așa am făcut. (Pe primele două de sus + Patria mea A4 le fac cadou, iar Herta Müller e aproape româncă :D) Nu-mi vine să cred că am dat așa de mulți bani pe așa de puține cărți… dar, noah, susțin literatura română 🙂

Singurele lucruri faine la Gaudeamusul ăsta au fost standurile editurilor Vellant și Curtea Veche. Cochete, frumoase, occidentale. Pe la așa standuri să te tot învârți!

M-am întâlnit cu oompaCapricornk și cu Liviu și am ratat-o la mustață pe White Noise 😦 În rest, am mai schimbat câte-o vorbă, două, cu altă lume faină și cam atât. În mai puțin de două ore aveam geanta plină cu cărți și portofelul gol. Era timpul să plec acasă.

Târgul de toamnă

Nu ştiu de ce mă încăpăţânez să merg sâmbăta la târg. Bine, pentru lansări şi pentru cele 2-3-4 vorbe schimbate cu oamenii mişto care vin pe acolo, dar în rest…

A fost aşa de aglomerat că mai aveam puţin si mă apucau atacurile de panică. Cât despre cumpăratul cărţilor, se dădea o adevărată bătălie ca să ajungi în faţa rafturilor, mai ales la Polirom şi Humanitas. Cred că îmbătrânesc dacă în loc să mă bucur de târg eu mă plând de aglomeraţie. În fine.

Sunt mândră de mine că mi-am luat aşa puţine cărţi. Mi-am propus să îmi cumpăr doar noi apariţii şi asta am făcut. Acum teancul cu cărţi de lângă pat e şi mai mare şi nu ştiu când o să am timp să le citesc şi o să se facă şi mai mare, din ce în ce mai mare şi şi… offf, somebody stop me! 😦 Am vorbit cu oompa şi ne gândim serios la un nou pariu ca cel de acum un an (?) în urma căruia nu am mai cumpărat cărţi timp de 3 luni. E dureros, e un fel de dezalcoolizare livrească, dar trebuie să mă opresc, măcar pentru o perioadă şi să citesc ce am deja, nu să cumpăr în neştire pentru pensie.

Iar de la Vellant am primit (cadou pentru că sunt copil cuminte ;;) ): Monştri plini de speranţă – Nicholas Mosley; Salon de frumuseţe; Lecţii pentru un iepure mort – Mario Bellatin şi Manualul canibalului – Carlos Balmaceda.

În schimb, lansările de carte mi-au plăcut mult. Prima a fost a Ioanei Pârvulescu şi deşi nu am apucat încă să citesc Întoarcere în secolul 21, Viaţa începe vineri o să o citesc într-o zi de vineri, evident, cât mai repede.

Cea mai faină fază de la Gaudeamus s-a petrecut la lansarea dânsei. Locul unde se desfăşurau lansările Humanitas avea pe fundal un banner mare cu Herta Müller şi noua ei carte. Un tătic pe la 40 şi ceva de ani, care trecea pe acolo în timp ce Ioana Pârvulescu spunea câteva cuvinte despre Viaţa începe vineri, se opreşte, pune pungile cu cărţi jos şi îi spune copilului de 8-9 ani:

– Doamna care vorbeşte acum este Herta Müller şi a luat premiul Nobel pentru literatură anul acesta.

Normal, nu m-am putut abţine şi m-am întors spre el cu un zâmbet mare pe faţă şi i-am şoptit:

– Ştiţi, dânsa e Ioana Pârvulescu, nu Herta Müller 🙂
– Aoleu, nu e ea? Da’ să ştiţi că seamănă…

It made my day! :))

Lansarea doamnei Annie Bentoiu a fost o adevărată surpriză. Mi-a plăcut la nebunie primul volum al memoriilor dânsei şi doar cu câteva zile înainte de târg am aflat că apare şi continuarea. Normal că l-am cumpărat, am stat cuminte la lansare şi apoi am fost să iau şi autograf. Doamna Bentoiu e aşa de drăguţă şi finuţă şi tot… exact cum mi-am imaginat-o! 🙂

Ultima lansare de sâmbătă a fost a lui Matei Florian. Cu cât aud mai multe despre carte, cu atât mi-e mai greu să mă apuc de ea. Sunt convinsă că e minunată şi tocmai de asta mi-e frică să o încep. Ştiu că o să-mi placă mult, mult de tot şi o să-mi pară aşa de rău când o să o termin. Aşa că o ţin lângă pat, deasupra unuia dintre teancurile cu cărţi şi aştept să-mi iau inima-n dinţi şi să o citesc.

Iar dintre scriitori, am stat cu Lăzărescu şi cu Ernu la o ţigară (de-a lor) şi din păcate pe Teodorovici l-am văzut doar în trecere şi după-masă nu l-am mai găsit ca să-i cer autograf 😦 Uff! Oamenii ăştia sunt aşa de fain, e o adevărată plăcere să stau şi să-i ascult 🙂 Ah, iar de fiecare dată când mă întâlnesc cu Marius Chivu plec cu recomandări de carte. Mulţam! 🙂

All in all, a fost OK, dar la anu’ mă duc mai din timp să-mi cumpăr cărţi şi sâmbătă doar mă învârt prin târg.

Jurnal de targ

Normal, nu se putea sa nu se suprapuna targul de carte cu examenele mele de licenta, asa ca in loc sa ma mut la targ, am avut de invatat, dat examene etc. Nu am mai scormonit netul si paginile editurilor in cautare de lansari faine, nu mi-a fost ciuda ca nu pot sa ma impart in 2, 3, 4 ca sa ajung peste tot, nu am socotit cate zile de paine cu zacusca ma asteapta dupa targ. Nu, vara asta a fost mult mai usor: mi-am propus sa ma duc vineri, dupa examen, si sa cumpar doar carti de autori romani; aproape ca mi-a reusit 😀

Asa ca vineri, dupa examen, m-am intors acasa, mi-am luat bicicleta si am pornit spre targ. La 1 fara 15 eram la semafor la Piata Sudului, la 2 fara 15 intram la Romexpo, transpirata, prafuita si fericita. Tare proaste piste pentru biciclete avem si tare nesimtiti oameni sunt in Bucuresti. Te vad ca vii, ii si claxonezi, da’ nu se trag nici de-ai dracului! Da’ nu-i bai, ca nici eu nu-i ocolesc. E pista mea, n-au ce cauta plimbandu-se pe ea, asa ca sa se traga naibii din cale. Era sa intru ieri intr-o proasta, dar a sarit intr-o parte in ultima clipa si normal ca apoi tot ea m-a injurat, ca deh, asa e la noi. In fine.

Abia am intrat la targ ca m-am si intalnit cu Vasile Ernu. Binedispus, ca de obicei, mi-a povestit despre targul de carte din Moscova de la care tocmai se intorsese, de viitoarea lui carte pe care a lansat-o acolo (si care la noi o sa fie lansata in octombrie, yey!!!), de ce multi autori rusi erau promovati la targ si ce multa literatura rusa se citeste in Rusia, in comparatie cu cea straina. Apoi m-am oprit pe la Vellant, unde am vazut ca a aparut traducerea de la We need to talk about Kevin (Trebuie sa vorbim despre Kevin). Sunt asa de curioasa cum o sa fie primita cartea! Mie mi-a placut la nebunie, dar sunt convinsa ca vor fi multi care vor fi socati de relatia aia mama-fiu.

Am mai salutat lume pe ici, pe colo, apoi am mers la standul Millennium Press ca sa imi las cosul de bicicleta si sa vorbesc cu Horia. Pe Horia l-am gasit abia mai tarziu si am povestit putin, ce sa-i fac, era ocupat cu clientii :P, dar mi-a parut bine ca ne-am revazut si, cine stie, poate o sa avem mai mult timp de stat in povesti la vara.

Ma trezisem mult prea devreme (pe la 6), avusesem examen, nu mancasem nimic, pedalasem dintr-un capat in altul al Bucurestiului, asa ca dupa vreo 2 ore de invartit pe acolo deja nu mai aveam nici un chef. A fost prima data cand am vrut sa plec de la targ asa repede, cand nu mai aveam rabdare sa ma invart printre carti, cand geanta cu carti mi se parea mult prea greu de dus. Dar dupa ce am mancat mi-am mai revenit putin si, oricum, mersesem acolo ca stau la niste lansari si sa iau niste autografe, nu puteam sa plec pur si simplu.

Si bine am facut, ca dupa ce i-am cautat de mai multe ori la standul Polirom, i-am gasit intr-un final pe Florin Lazarescu si pe Lucian Dan Teodorovici si chiar daca nu am avut mult timp de stat in povesti – fiecare cu lansarile la care voia sa merga – mi-a placut la nebunie de ei! 🙂 Pe Florin il cunoscusem acum 2 ani, iar pe Lucian imi doream mult sa-l cunosc dupa ce i-am citit 2 dintre carti si i-am descoperit blogul. Noah, ce sa zic, intalnirea cu ei a fost printre cele mai faine momente de la targ. Ma bucur enorm cand vad ca oamenii din spatele cartilor sunt la fel de misto ca si cartile pe care le scriu. Zau ca nu ii inteleg pe cei care nu vor sa cunoasca autorii cartilor care le plac! De ce ai vrea sa faci asta? Ma simt tare norocoasa cand pot sa strang mana omului si sa-i spun “stii, mi-a placut la nebunie cartea ta!” Pana acum am dat doar peste scriitori misto si sunt convinsa ca si de-acum inainte tot oameni din astia o sa cunosc. Iar in ce-i priveste pe cei doi, literatura romana contemporana o duce tare bine in mainile lor 🙂

Trec de la romani la francezi, sau mai bine spus la Martin Page, a carui lansare a fost amanata cu vreo jumatate de ora pentru ca domnul Liiceanu nu mai termina de vorbit despre Noica. Nu mi s-a parut normal ce a facut; adica ai un invitat strain, programezi lansarea la ora X, iar apoi tocmai tu, mare sef mare, faci ca lansarea sa se decaleze cu jumatate de ora si nici macar nu iti ceri scuze. Chiar nu se face asa ceva! In fine, Martin Page dadea in timpul asta autografe undeva la standul Humanitas, iar cand am ajuns la masa lui nu mai era nimeni acolo, asa ca m-am gandit ca o sa pot avea o mini-discutie cu el. A fost foarte dragut, dar mi-a dat de inteles ca nu are chef de povesti cu fanii, asa ca am luat doar autografe si gata. In schimb, el ca persoana mi se pare absolut adorabil! Il vad ca pe genul acela de om neindemanatic, a carui par nu sta niciodata cum trebuie, care mereu se pateaza cand mananaca inghetata, care se impiedica pe strada. Mda, adorabil! ;))

Dupa lansarea lui Page la care a participat incredibil de putina lume, m-am invartit pe acolo ca sa vorbesc cu Marius Chivu despre cartea pe care a tradus-o – Unchiul Rudolf de Paul Bailey. Mie mi-a placut la nebunie traducerea lui a cartii lui Burton, asa ca ma astept ca si asta sa fie o traducere la fel de buna.

Si uite asa, m-am trezit ca e 8 seara si ca nu plecasem inca acasa. Ba mai mult, am mai stat pe o terasa de vorba cu niste oameni tare fain si pana la urma am pornit de acolo pe la 9 fara 15. Mi-a fost destul de greu sa car atatea carti inapoi acasa, dar am ajuns cu bine si chiar cu 5 minute mai repede decat la dus. M-am simtit asa de bine la targul asta intr-o zi, cat nu m-am simtit la alte editii in 3 zile. Oameni foarte faini, carti ieftine si intalniri neasteptate, cam despre asta a fost vorba la Bookfest-ul de anul asta 🙂

Ps. Zapada am cumparat-o impreuna cu Adi acum ceva timp, dar ieri am primit-o de la el, iar cartea lui Ishiguro am primit-o de la o prietena pentru ca citise ca mi-a placut mult traducerea pe care a facut-o Vali Florescu la Firmin .Merci mult! 🙂

Pps. Nu inteleg intepaturile gratuite la adresa editurilor rivale aruncate in discursurile de la lansarile de carte! Bleah!

Fu si trecu

De miercuri pana sambata am fost in fiecare zi la targ. Cu tot entuziasmul meu, nu am putut sa ma bucur de Bookfest. Una e cand mergi acolo sa cumperi, sa chicotesti cand vezi cate-un scriitor care-ti place, sa te uiti lung dupa Carta, sa mergi la lansari, sa iei autografe si sa iti cumperi o gramada de carti, si alta e cand stai langa niste rafturi si din expozant te simti exponat si cand singurele intrebari la care raspunzi sunt “Cat costa cartea?”, “Unde pot sa platesc?”, “Mai aveti vreun exemplar din asta?” Daca nu ma credeti, luati de cititi si la Oompa.

M-au speriat domnii imbracati in costum, care se apropiau prea mult de mine si cu o miscare rapida isi dadeau ochelarii de pe nas si ma intrebau pe un ton grav de vreo carte, incepand mereu cu “Domnisoara, imi spuneti si mie…?”

M-am suparat cand un pusti de liceu mi-a spus “Saru’mana”. Si cand mesajul pe care i-l trimisesem lui L., ca sa o intreb daca vrea sa ii cumpar ceva, nu a ajuns la destinatie.

M-am saturat de cate happy couples bookbuying am vazut. Chiar trebuiau sa se perinde toate prin fata mea?! Da, stiu, frustrari etc.

Am ajuns doar la o singura lansarea – cea a lui Andrei Codrescu, nu m-am intalnit nici cu Adela, Matei sau Cezar, nu am ajuns sa o vad macar pe Simona Popescu. Nu am facut multe targul asta.

M-am plimbat cat se poate de putin si doar prin pavilioanele 14 si 15. Mi-a placut si nu mi-a placut cum au fost amplasate standurile: mai mult loc ca sa te invarti pe acolo, dar pentru ca a fost asa mult spatiu nu am mai simtit acel rush de a merge dintr-un stand in altul, nu a trebuit sa te feresti de ceilalti cititori, nu aveai cum sa dai nas in nas, la propriu, de vreun scriitor preferat. Prea mult spatiu! 🙂

Si pentru ca am o mama care in loc sa incerce sa ma vindece, imi alimenteaza viciile si obsesiile [multumesc, Mama!!!!], am plecat de la targ cu urmatoarele minunatii:

[click ca sa vedeti mai bine titlurile]

Cam atat de la Bookfest; urmeaza alte zile lenese cu Ally McBeal, discutii interminabile pe mess cu Roxa, planuri pentru la vara si, fara sa am mustrari de constiinta de data asta, cu mai putin chef de citit.