‘The book is your best friend’

Întâlnirea cu Amos Oz nu a început foarte bine pentru mine. La ora 16 mi s-a comunicat oficial (până atunci auzisem doar zvonuri) că toate invitațiile au fost date, că nu se poate sta în picioare, deci nu poți să intri dacă nu ai loc, toate pe un ton cât se poate de firesc, în condițiile în care m-am înscris pe lista cu invitații acum, hmm, două săptămâni. Am intrat în cele din urmă, dar nu mi-a plăcut deloc atitudinea organizatorilor. A promise is a promise. Data viitoare mă trezesc la 6 dimineața ca să-mi cumpăr bilet și să nu mai depind de nimeni.

Dar m-am mai liniștit când am ajuns în față la Ateneu și mi-am dat seama că până la urmă totul o să fie bine. Așa că în timp ce stăteam la o șuetă cu Pati, o colegă, și Dragoș, m-am întâlnit cu Cezar, pe care nu-l mai văzusem de mult timp și mi-a părut așa bine că am apucat să povestim un pic, ca apoi să descoperim că avem locuri în aceeași lojă 🙂

M-am simțit ciudat până să înceapă dialogul propriu-zis. Oriunde mă uitam vedeam numai personalități, scriitori, traducători, oameni din edituri. Toată lumea era la patru ace (mă rog, majoritatea), mă gândesc că unii au venit doar ca să bifeze încă un eveniment cultural sau doar pentru că au primit invitație. Nu știam cum să mă fac mică de tot ca să nu se citească pe fața mea că nu mă simt tocmai bine, că de fapt eu nu am ce să caut acolo. Nu știu dacă o să mă obișnuiesc vreodată cu formalismele astea…

Până la urmă, dialogul a meritat stinghereala pe care am simțit-o la început. Odată ce a intrat Amos Oz pe scenă și au început discuțiile, m-am relaxat, m-am simțit mai bine, am zâmbit. Chiar dacă întrebările erau cam lungi, răspunsurile lui Amos Oz mi s-au părut delicioase. N-am mai întâlnit de mult o personalitate atât de modestă, un om care să emane bunătate și inteligență prin toți porii. M-a cucerit de la început (eh, m-a cucerit prima dată cu cărțile lui 🙂 ), iar când am auzit că se aplaudă la final nu-mi venea să cred cât de repede trecuse totul. O oră de discuții a fost mult prea puțin!

Amos Oz știe să se ia (pe el, dar și pe evrei) peste picior, este de părere că un fanatic este o persoană lipsită de umor (oho, câți scorțoși din ăștia avem!) și că oamenii ar fi mai buni dacă ar citi. Iar sfatul lui pentru scriitori este să scrie despre ce cunosc ei mai bine, să nu-i intereseze de ce fac/scriu alții. Din sfaturile lui am înțeles cât de important e să fii mulțumit de ceea ce faci ACUM, dar să nu pierzi din vedere că mâine sau poimâine sau peste un an poți să faci un lucru și mai bun. Mi s-a părut foarte ancorat în prezent, idealist, dar fără să fie visător, și un excelent povestitor.

În plus, mai are și dreptate: lumea asta ar fi un loc mai bun dacă am am putea să nu ne luăm așa de în serios, să râdem mai des și să citim o carte din când în când 🙂

Joi vorbim despre Thursday Next

Am așteptat ani buni până să se traducă și la noi cartea asta, așa că acum parcă tot nu-mi vine să cred că pot să îi forțez pe toți cei dragi mie să o citescă! 🙂 M-am îndrăgostit de Thursday Next în liceu, iar ultima carte din serie am citit-o prin anul II de facultate. Inventivitatea autorului, situațiile incredibile prin care trec personajele, faptul că pot să intre în cărți etc. m-au impresionat la nebunie. A fost una dintre seriile mele preferate, la care m-aș întoarce oricând.

De-abia aștept să merg mâine la seara de la lectură de la Cărturești MȚR, unde se va discuta despre carte. Sunt convinsă că nu o să fiu singurul fan de acolo, dar o să fiu cel mai cel, pentru că o să port tricoul cu coperta ediției originale 😀

Ne vedem mâine!

Ps. Aici găsiți linkuri către toate post-urile pe care le-am scris despre cărțile cu Thursday.

Intalnire cu Dan Lungu

Sa fii scriitor roman, sa publici 5 romane, cartile sa iti fie traduse in 9 limbi, sa ai lecturi in strainatate, dar asta sa fie prima ta lansare in Bucuresti, ei bine, mi se pare de-a dreptul trist. Pe de alta parte, la fel de trist mi se pare si faptul ca nu s-a inghesuit lumea la lansare. Da, au citit cartea/cartile, da, le-a(u) placut, dar nu se obosesc sa vina sa il vada pe cel care le-a scris. La ce bun? Doar e un om ca oricare altul, nu?

Si nu pot sa nu zic, din nou, de tot acel formalism si toata acea scortosenie pe care unii incearca sa o impuna intalnirilor de acest gen. Unii invitatii sunt asa plictisitor de formali – ma scuzati – incat imi vine sa scot incet cartea din geanta si sa-mi vad de ale mele. Nu spui cine, ca nu e frumos. Dar spui cine sunt cei care mi-au placut: Marius Chivu si Dan Lungu. Daca vreau sa aflu parerea criticilor despre carte, cumpar o revista literara si citesc acolo ce si cum. La o lansare de carte vreau sa aud pareri sincere, de cititor. Eventual sa mi se povesteasca unele lucruri mai putin cunoscute despre cum a ajuns autorul la subiectul respectiv, ce l-a influentat, chestii din astea. Marius a vorbit despre autorul Dan Lungu – am aflat de traduceri, de lecturile din strainatate – iar ce a spus despre carte nu s-a incadrat in tiparul “analiza literara”, ci au fost chiar acele pareri de cititor pe care voiam sa le aud.

Dan Lungu mi s-a parut destul de timid la inceput, dar dupa ce si-a dat drumul nu as mai fi vrut sa se opreasca. Cred ca e foarte fain la cursurile lui, pacat ca nu am cum sa ajung sa-l vad in ipostaza de profesor. Mi-a placut ca are mult umor si ca stie ce si cum sa povesteasca. Acum stiu atatea despre Cum sa uiti o femeie, incat deja mi se pare faina de tot. Am aflat ca a scris o mare parte din ea in timp ce era cu o bursa in Franta, ca inceput-o inainte de Sunt o baba comunista, ca desi exista doua planuri narative, ele ajung sa se imbine perfect etc, etc, etc. Normal ca acum abia astept sa o citesc!

Eu, una, ma bucur mult ca am fost si ca l-am vazut pe Dan Lungu in real life si o sa ma duc sa-l revad de cate ori o sa am ocazia, asta-i clar.

Trist

Ce trist mi se pare ca numai nume mari, de exemplu Cartarescu, pot atrage cu adevarat oameni la lansarile de carte.

Si ce urat mi se pare ca la o lansare de carte sa pozezi doar un singur invitat. Da’ ceilalti ce aveau, huh?

Lansarea de marti

Editura Cartea Românească şi Institutul francez din Bucureşti (Bdul Dacia, nr. 77) vă invită marţi, 30 septembrie 2008, la evenimentul de lansare a volumului de versuri Floarea de menghină de Svetlana Cârstean.

Alături de autoare, vor prezenta volumul Simona Popescu, Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu şi T.O. Bobe. Va avea loc o lectură bilingvă din volumul Floarea de menghină. În limba română va citi autoarea, iar în limba franceză, Fanny Chartres, care a tradus cîteva poeme din volum.

Prezentarea volumului şi lectura bilingvă vor fi urmate de o dezbatere pe tema „Feminitate şi totalitarism”, discuţie la care vor lua parte Carmen Muşat, Ada Solomon, Florina Pîrjol, Paul Cernat, Alex Matei, Marius Chivu, Alex Leo Şerban, Matei Martin, Doru Iftime, Ciprian Măceşaru şi Alecu Solomon.

Mai multe detalii pe Metropotam