FILB 5.4

  • în ultima seară de FILB am avut parte de patru poeți (cinci cu Kei Miller care nu a putut să ajungă din cauza vremii, dar care a citit prin skype)
  • cum îmi place să aud poezii, nu să le citesc, m-am bucurat că organizatorii s-au gândit și la o asemenea seară
  • în schimb, pe cât de simpatici și la obiect au fost Georges Szirtes, Daniel Boyacioglu și Marius Chivu, pe atât de mult și fără cap (uneori) mi s-a părut că a vorbit Mircea Dinescu. Mi-au plăcut foarte mult poeziile pe care le-a citit, am savurat multe dintre picanteriile pe care le-a povestit despre viața de scriitor în comunism, dar nu eram acolo ca să-l aud doar pe el…
  • pentru mine cel mai fain moment al serii a fost când Daniel B. a… interpretat o poezie pe ritmuri de rap – chiar dacă nu am înțeles nici un vers pentru că era în suedeză :))
  • să citiți Vântureasa de plastic a lui Marius Chivu (dar musai să aveți lângă voi un pachet cu șervețele)
  • sper ca și la ediția viitoare să fie o seară de poezie – parcă festivalul e mai complet așa

Nu-mi vine să cred că s-a terminat. La început mă gândeam că 4 zile de festival o să mi se pară un pic prea mult, dar au trecut așa de repede! E incredibil ce să întâmplă la MȚR în serile de festival. Să vezi autori pe care-i admiri, să descoperi alții noi, să poți să schimbi câteva vorbe cu ei… E ceva de-a dreptul magic!

FILB 5.3

Woooooow, ce seară faină a fost! Citisem doar cartea lui Mihai Mateiu și chiar nu știam la ce să mă aștept de la invitații din seara asta. De asta iubesc eu așa mult festivalul ăsta – îmi dă ocazia să descopăr autori pe care poate altfel i-aș trece cu vederea, îmi oferă prilejul de a auzi atâtea păreri diferite despre literatură, scris și aduce pe scena de la MȚR numai și numai oameni minunați.

Nu știu să explic de ce mi s-a părut așa magică întâlnirea de azi. Poate pentru că, deși erau atât de diferiți, s-au potrivit de minune. Scriitorii din seara asta nu au fost exuberanți, nu ne-au făcut să râdem în hohote, nu se numără (încă) printre preferații mei, dar au fost o companie atât de plăcută, încât am uitat de orice altceva. Și mi se pare că în seara asta s-a discutat mai mult despre literatură ca până acum.

Am rămas cu câte o metaforă, povestire, amintire de la fiecare invitat și m-am bucurat să aud vorbindu-se în maghiară (dintr-odată parcă nu mi-a mai fost așa dor de casă 🙂 ). De-abia aștept să citesc cărțile celor trei invitați străini, dar, având în vedere cât de simpatici mi-au fost toți, clar o să-mi placă și ce au scris.

Ps. M-a impresionat Mihai Mateiu cu timiditatea și sinceritatea lui. Și mi-a plăcut mult cum a moderat de Nadine Vlădescu.

FILB 5.2

(Cu întârziere, despre ieri-seară.)

  • a fost a treia lectură din Toate bufnițele la care am asistat în ultimele trei săptămâni. I declare myself its biggest fan!
  • la început Filip a fost cam îmbufn…ițat, dar și-a revenit pe parcurs. Tot nu s-a comparat cu super discuția din Cărturești dintre el și Marius Chivu, dar pe Filip l-aș putea asculta în fiecare zi, indiferent cât de mult sau puțin ar vorbi
  • Lucian Dan Teodorovici ne-a dezvăluit că se gândește deja la un nou roman. Acțiunea va fi plasată la Tichilești (faimoasa leprozerie) și cineva mi-a șoptit că o să fie mai bună decât Copiii lui Hansen, care pe mine m-a impresionat. Așa că acum, de fiecare dată când o să văd numele lui Lucian pe undeva, o să mă întreb: Și cartea? Când apare cartea???
  • Goce Smilevski mi s-a părut destul de retras, dar a zâmbit mereu, ceea ce mă face să cred că s-a simțit bine la FILB. Evident, mă interesează și cartea lui (Sora lui Freud, Polirom) și o să o cumpăr la anu’, de cum apare
  • aseară m-am simțit ca între prieteni – oriunde mă uitam vedeam doar scriitori dragi mie, fețe cunoscute de pe la alte lansări, evenimente, iar pe scenă erau doi dintre autorii mei preferați. Așa seri să tot fie! 🙂

FILB 5.1

  • azi, în prima seară de FILB, am ajuns la MȚR la 5 fără un pic și de-abia am reușit să găsesc o masă liberă, iar de la un moment dat clubul a devenit de-a dreptul neîncăpător – n-am mai văzut așa multă lume până acum! YAY!
  • foooarte mulți fani Coe în sală
  • nici n-am simțit când a trecut timpul: discuția de o oră s-a prelungit, cei din public au pus mult mai multe întrebări decât mai așteptam, scriitorii au fost în mare formă
  • Coe mi s-a părut typically British, dar Self se vede că are sânge american, fie și numai după fuck-urile pe care le spune cu nonșalanță (Coe a scăpat doar vreo două bloody)
  • nu știu dacă aș rezona cu literatura lui Self, dar, wow, ce fain a fost să-l văd și să-l ascult vorbind
  • acum tot ce vreau e să cumpăr o carte de Coe și să mă pun pe citit 🙂
  • ah, ce bine e la FILB!

FILB 4.3

Nu-mi vine să cred că deja a trecut festivalul! Parcă mai ieri aflam primele știri despre ediția de anul ăsta și număram câte zile mai sunt până la prima seară…

Deși sunt o simplă participantă (sper ca la anu’ să pot să-i ajut cumva), mă simt acolo ca acasă. Dacă ajung mai repede mai schimb două-trei vorbe cu organizatorii, ocup cea mai bună masă, beau un vin fiert, mai fac cunoștință cu cineva simpatic și tot așa. Îmi place că cei care vin la festival nu vin din obligație sau pentru că nu au ce face acasă, ci vin să-i audă pe invitați citind și discutând despre toate, de la proză scurtă la revoluții în toalete. Și oriunde te uiți în sală vezi doar zâmbete, ceea ce e mare lucru.

Mi se pare minunat că există FILB. Că o dată pe an ajung sigur la lecturile unor scriitori străini. Că ajung să descopăr autori noi, europeni, nu din textele de coperta a IV-a sau din prezentările făcute de edituri, ci văzându-i și auzindu-i. Unii-mi plac mai mult, alții mai puțin, dar până acum nu am fost dezamăgită de vreo carte scrisă de autorii prezenți la FILB.

Normal, ar putea să se fumeze mai puțin, să fie mai multe scaune (parcă și la ediția asta stăteau câțiva în picioare), să primim iar covrigi la finalul fiecărei seri :P, dar astea sunt lucruri cât se poate de mărunte, de-a dreptul neînsemnate. Eu mă bucur că există un festival de genul ăsta la noi și că are loc în București.

În seara asta m-am întrebat ce au în comun Jean Mattern, Adina Rosetti, Mihail Vakulovski și Georgi Gospodinov. Am aflat că „revoluția” este ceea ce-i leagă, pe lângă dragostea pentru literatură. Și mi-a mai rămas în minte ce a spus Mattern, din punctul de vedere al editorului, nu al cititorului: noi suntem piața. Dar nu pot să nu mă gândesc că noi, cei care reprezentăm piața românească, nu știm să cerem ce vrem: coperte mai frumoase, ediții paperback, nu doar hardcover (din nou, nu pot să nu laud Poliromul pentru colecția Top 10+), mai multe întâlniri (măcar) cu autorii români, tricouri sau genți cu coperte de carte 😛 etc.

Mi se pare enorm de mult până la anul, dar o să încer să rezist, mai ales că am auzit că ediția viitoare o să fie și mai și 🙂 Indiferent cum va fi, eu o să merg cu sfințenie în fiecare seară, o să mă bucur ca de fiecare dată de invitați, de lecturi și de discuții. Nu știu cum am trăit până acum fără FILB!

 

 

 

FILB 4.2

Tot pe scurt:

  • wow, ce seară animată a fost! Parcă mereu la FILB o seară e amuzantă, una – animată, iar alta – serioasă, astfel că festivalul are de toate pentru toți
  • am fost cât se poate de plăcut surprinsă să mi se aducă aminte că am lucrat timp de o lună cu Lavinia Braniște 🙂 Nu am recunoscut-o imediat, dar știam clar că o știu de undeva. În timp ce luam autograf mi-a spus ea de unde ne cunoaște. Oricum, mi-a plăcut mult povestirea pe care a citit-o și deși încerc să nu mă mai entuziasmez înainte să citesc o carte, sunt convinsă că Cinci minute pe zi o să-mi placă, și nu pentru că e scrisă de o fostă colegă 😛
  • că tot veni vorba de cartea asta, e prima pe care o cumpăr de la Casa de pariuri literare și sunt impresionată de cât de bine arată, de ce copertă drăguță are, de ce font mișto au folosit, de tot. un cristian și Victor chiar fac treabă bună!
  • ah, iar la fiecare ediție din FILB trebuie să fie un scriitor care arată bine și e cât se poate de charismatic (chiar dacă un pic prea sociabil pentru mine), iar acesta a fost Roman Simić 😀
  • irlandezul Declan Meade a fost, evident, mai rezervat
  • discuțiile au fost foarte interesante. S-a vorbit despre proza scurtă, dacă se mai citește, de ce nu se vinde, cum se promovează, de ce ar trebui promovată etc. Mi-a plăcut foarte mult ideea unei reviste trimestriale de proză scurtă și poezie, cum e The Stinging Fly. Eu sigur aș cumpăra așa ceva, dar nu știu dacă la noi ar avea viață lungă un asemenea proiect…
  • tot în seara asta am aflat că cineva, nu dau nume, are un băiețel absolut adorabil! M-am bucurat mult pentru el 🙂
  • multe aplauze, multe momente drăguțe, multe zâmbete

[cei de la MȚR ar trebui să planifice mai bine evenimentele: nu poți să organizezi în aceeași după-masă un eveniment care se termină la 18, iar altul care începe la 18, chiar nu se face așa ceva…]

FILB 4.1

Pe scurt:

  • nu-mi vine să cred că a început FILB!!!!!
  • la 17:40 aproape că nu mai erau mese libere
  • mâncarea de la MȚR e la fel de bună, iar vinul fiert e dulce, cum îmi place mie
  • Paul Bailey m-a impresionat cu câte lucruri știe despre România și despre literatura română; tot el avea niște șoșete în dungi, colorate, foarte mișto 😀
  • ce dor îmi era să aud engleza vorbită de un nativ!
  • Mircea Cărtărescu a făcut multe fete să chicotească
  • discuțiile din seara asta au fost light, amuzante, mi-a plăcut că s-au spus multe andectode cu scriitori celebri
  • am avut mereu impresia că sunt la o șuetă; doar anul trecut, în seara cu Varujan Vosganian și Cristian Teodorescu m-am mai simțit atât de relaxată și doar atunci am mai avut sentimentul că sunt între prieteni și cei de pe scenă nu mă intimidau
  • deși unii (nu spui cine :P) ziceau că e prea mult spus „festival” și că ar trebui să se numească mai degrabă „întâlniri”, mie mi-e drag FILB-ul de numa’ și mi-am dat seama că sunt foarte egoistă și nu nu vreau să-l împart cu nimeni: să rămână la MȚR, să vină aceeași oameni ca acum 2-3 ani și să fie aceeași atmosferă boemă!
  • am cunoscut, revăzut, salutat, povestit pe fugă cu muuuulți oameni faini și dragi mie; nu cred că există un alt eveniment, nici măcar vreun târg de carte, care să strângă atâția oameni frumoși în același loc
  • mai vreau, mai vreau, mai vreau!