I served the King of England

Vintage Books, 2006

Cartea asta e o poveste minunata de la prima pana la ultima pagina. M-am indragostit de cum si ce scrie Hrabal si abia astept sa mai comand niste carti de-ale lui.

Imi place sa citesc carti despre care nu stiu mare lucru. Acum doar numele autorului imi era cunoscut; in rest nimic despre carte. Asa ca a fost o adevarata placere sa intru intr-o lume complet necunoscuta mie: cea a restaurantelor de lux. Ditie lucreaza inca de tanar prin diverse asemenea localuri. La inceput este un simplu vanzator de hotdogi in gara, apoi avanseaza incetul cu incetul, pana cand ajunge sa-l serveasca chiar pe Imparatul Etiopiei. Are multe de invatat de la chelerii cei vechi si de la sefii de sala, iar el se simte in elementul lui in acea lume. Este atent la tot, dar nu vede nimic, asculta tot, dar nu aude nimic, ceea ce face din el un bun angajat.

Dar Ditie nu se rezuma la a fi un simplu chelner. Are asipratii mari: vrea sa devina milionar, vrea sa aiba propriul sau hotel. Vrea sa imbrace costume la fel de frumoase ca cele alor sefilor lui si ale clientilor bogati pe care ii serveste. Vrea sa mearga pe strada cu capul ridicat si sa se simta mai inalt decat este. Iar in cele din urma chiar reuseste, devine milionar. Doar ca asta nu schimba cu nimic felul in care ceilalti il privesc.

Iar la final vine impacarea cu sine: cu inaltimea sa, cu conditia sa, cu ceea ce este el de fapt. Bine, ultima parte mi s-a parut putin mai cheesy, dar in rest e o carte de nota 10. Imi plac mult povestile, iar asta a fost una care nu mai voiam sa se termine.

That afternoon I went to labour office and accepted the first job they offered me, and I was happy, and my happiness grew when I found out I’d lost the heel of my shoe and the piece of leather I’d hidden the last two stamps under had worn away. So the rest of my fortune was gone, the fortune my wife Lise left me after bringing those stamps from Lemberg, from Lvov, when the ghetto was burned to the ground and the Jews were murdered. When I walked through Prague now, I didn’t wear a tie, I didn’t want to be a bit taller than I was, I no longer tried to decide which of the hotels I walked by on Prikopy or Wenceslas Square I would buy. I was happy with myself in a gloating sort of way, glad that I’d ended up as I had, that the way forward was now my own way, that I wouldn’t have to bow and scrape anymore or be careful to say my good-mornings and good-afternoons and good-evenings and delighted-to-see-yous or keep an eye on the staff or, if I was on of the staff myself, make sure that the boss didn’t catch me sitting down or smoking or filching a piece of meat.

Saturnin

Charles University in Prague, The Karolinum Press, 2006

Normal ca nu m-am putut abtine sa nu-mi cumpar carti din Praga. Procesul lui Kafka l-am citit cand aveam vreo 14 ani si de atunci nu m-am incumetat sa citesc si altceva, asa ca nici nu m-am uitat la traducerile lui. Kundera imi place dar inca am o carte necitita in biblioteca; pana la urma mi-am cumparat Hrabal (mai, ce-mi place I served the King of England!!!) si Saturnin, pe care Pavla mai ca nu mi-a indesat-o in geanta.

E un hardcover destul de marisor, cu desene dragute si scris mare. Din ce mi-a povestit Pavla cartea nu e o capodopera ceha, dar ca nu stie vreun ceh care sa fi citit cartea si sa nu-i fi placut. Bineee, am cumparat-o si pe asta. Si cum ziua pana dupa-masa tarziu ma plimbam incontinuu prin oras, seara eram prea obosita pentru “viata de noapte”, asa ca stateam cu Pavla si citeam.

Nici ca se putea o carte mai nimerita pentru noptile lenese din Praga! Am savurat Saturnin de la prima pana la ultima pagina! Eram curioasa sa vad cum e traducerea si am doar un singur repros sa-i fac domnului Mark Corner: prea a “anglicanizat” numele personajelor. De multe ori uitam ca actiunea se petrece in Cehia si fiecare referire la Praga ma lua prin surprindere. In rest, traducerea reda cat se poate de bine ironia si umorul personajelor.

Saturnin e de fapt numele unui personaj din carte; un manservant plin de tact, caruia nu-i scapa nimic. In plus, este mereu gata sa sara in ajutorul angajatorului sau. Mai face si pe Cupidon si este pregatit pentru situatii extreme. De fapt, Saturnin iubeste aventura si chiar o simpla vacanta la tara se poate transforma intr-una plina de peripetii daca este si el prin preajma. Iar daca printre invitati se numara si matusa Catherine, o vaduva fara scrupule si ahtiata dupa bani, povestea nu poate decat sa fie si mai interesanta. Iar cand dupa o furtuna oaspetii casei de la tara se vad sechestrati de restul lumii, cu alimente care sa le ajunga cat pentru 3-4 zile si cu matusa Catherine care mereu isi baga nasul peste tot, ei bine, de-abia atunci incepe cu adevarat aventura.

Cartea e scrisa in vremea in care nu puteai sa i te adresezi unei domnisoare pe numele mic fara ca aceasta sa iti fi permins, iar a avea servitori era ceva normal. Eticheta continea mai multe “nu”-uri decat “da”-uri si in nici un caz nu puteai sa iti exprimi liber parerea despre cineva. Cred ca ar trebui sa ma reapuc de clasici, se pare ca m-am reindragostit de vremuri de mult apuse 🙂

Oricum, Saturnin (personajul) merita un 10* pentru ironia, spiritul de aventura, inventivitatea de care da dovada, precum si de incalcarea flagranta a etichetei 😀

Saturnin begged to differ in a polite manner and maintained that he’d had no intention of insulting the young gentleman. Moreover he had not failed to acknowledge the dear lady and could even recollect the form of his address. He had apparently greeted her with a respectful “Oh, hello!”.

My aunt shouted that he was a shamless liar, that Saturnin had distorted the truth in his smart alec way and that she was nobody’s fool. Apparently he had made a face upon seeing her and his comment had been “Oh Hell!”.