.

Blog oficial închis 🙂

Advertisements

.

Cred că e astenia de toamnă or something, dar nu am spor la citit și nici chef de scris pe blog, deși ultimele 2 cărți au fost foarte interesante. Poate îmi revin peste câteva zile…

Buddha din suburbie

 Editura Humanitas, colecția Raftul Denisei, 2007, traducere de Oana Avornicesei

La 17 ani îmi imaginam că un oraș mai potrivit ca Bucureștiul nu există pentru mine, așteptam să merg la facultate și să cunosc oameni minunați și să trăiesc „cei mai frumoși ani”. Șapte ani mai târziu, m-aș muta și mâine în Germania (sau în altă țară non-balcanică, non-latină, chiar nu sunt pretențioasă :)) ), cu oamenii minunați mă văd prea rar și aș vrea să am din nou 17 ani – am trecut de la o extremă la alta.

Așa că l-am înțeles de minune pe Karim, un adolescent pe jumătate indian, dar născut și crescut în Marea Britanie. Copil al suburbiei, Karim visează să ajungă în Londra. Nu știe ce vrea să facă în viață, dar știe că școala nu e pentru el, așa că renunță să mai meargă la liceu. În timp ce tatăl lui descoperă că poate să-i ducă pe oameni de nas cu niște tehnici de relaxare și niște truisme, devenind un adevărat Buddha din suburbie, și se îndrăgostește de Eva, Karim se plimbă cu bicicleta, se îndrăgostește de fiul Evei, dar și-o trage și cu prietena lui din copilărie, Jamila, și, în general, se lasă purtat de val.

Două personaje mi-au plăcut în special: Anwar, tatăl Jamilei, care face greva foamei ca să-și convingă fiica să accepte să se mărite cu un indian get-beget, ales de fratele lui din Bombay și trimis în UK cu două valize prăfuite. Anwar visează că noul ginere îl va ajuta în magazin și îi va dărui mulți nepoți. Changez, cel de-al doilea personaj pe care nu o să-l uit curând, este chiar ginerele lui Anwar. Din păcate, acesta are o mână bolnavă, pe care nu o poate folosi ca să ridice lăzile din magazin, și în general nu e interesat de afacerile socrului. Tot ce vrea este să citească cărți polițiste și să facă dragoste cu Jamila, dar evident că soția lui nu-l lasă să se apropie de ea. Disputa dintre socru și ginere se termină într-un mod cât se poate de amuzant: Anwar vrea să-l atace pe Changez cu bastonul, dar ginerele se ferește și-l lovește în cap cu „un penis mare, roz și cu tot felul de cucuie”. :))

În rest, cartea mi s-a părut foarte cinematografică, construită din multe secvențe scurte, destul de la obiect, pe care le puteam vizualiza ușor. Sex, drugs and theatre, rasism, anii ’70, Londra, a fi englez când trebuie și indian când vrei – o carte pe placul meu.

 

Of!

Aș scrie despre Broderiile lui Marjane Satrapi, aș scrie și despre The Plato Papers a lui Peter Ackroyd, dar renovăm puțin apartamentul și sunt lucruri peste tot, praf care-mi zgârie căile respiratorii și aproape că-mi declanșează crize de astm, doi meșteri fumători și o pisică rea, care nu mă ascultă și care vrea să se bage peste tot.

Aștept să se liniștească apele și apoi o să am timp să scriu și despre cărți. Wish me luck!

Pisica de dat

Unui bookaholic ii sade bine cu pisica, asta toata lumea stie. Iar cei care nu au deja pisica, pot sa o adopte pe asta mica:

Am gasit-o azi-dimineata pe strada si nu am putut sa o las acolo. Am dus-o la veterinar, am vaccinat-o, deparazitat-o, toate cele. I-am facut si carnet de sanatate. Dar eu nu pot sa o tin. O am deja pe uRMa si nu vreau doua pisici, desi asta mica e cat se poate de pisicoasa. A tors in cateva ore cat toarce uRMa intr-o saptamana. Si e tare cuminte. Nici nu a cutezat sa intre in camera. Sta pe pernita ei, pe balcon. Ce mai, e cat se poate de adorabila!

Daca vreti sa o adoptati, trimite-ti un mail la ionuca@rainbowchild.ro 🙂

Jurnal de targ

Normal, nu se putea sa nu se suprapuna targul de carte cu examenele mele de licenta, asa ca in loc sa ma mut la targ, am avut de invatat, dat examene etc. Nu am mai scormonit netul si paginile editurilor in cautare de lansari faine, nu mi-a fost ciuda ca nu pot sa ma impart in 2, 3, 4 ca sa ajung peste tot, nu am socotit cate zile de paine cu zacusca ma asteapta dupa targ. Nu, vara asta a fost mult mai usor: mi-am propus sa ma duc vineri, dupa examen, si sa cumpar doar carti de autori romani; aproape ca mi-a reusit 😀

Asa ca vineri, dupa examen, m-am intors acasa, mi-am luat bicicleta si am pornit spre targ. La 1 fara 15 eram la semafor la Piata Sudului, la 2 fara 15 intram la Romexpo, transpirata, prafuita si fericita. Tare proaste piste pentru biciclete avem si tare nesimtiti oameni sunt in Bucuresti. Te vad ca vii, ii si claxonezi, da’ nu se trag nici de-ai dracului! Da’ nu-i bai, ca nici eu nu-i ocolesc. E pista mea, n-au ce cauta plimbandu-se pe ea, asa ca sa se traga naibii din cale. Era sa intru ieri intr-o proasta, dar a sarit intr-o parte in ultima clipa si normal ca apoi tot ea m-a injurat, ca deh, asa e la noi. In fine.

Abia am intrat la targ ca m-am si intalnit cu Vasile Ernu. Binedispus, ca de obicei, mi-a povestit despre targul de carte din Moscova de la care tocmai se intorsese, de viitoarea lui carte pe care a lansat-o acolo (si care la noi o sa fie lansata in octombrie, yey!!!), de ce multi autori rusi erau promovati la targ si ce multa literatura rusa se citeste in Rusia, in comparatie cu cea straina. Apoi m-am oprit pe la Vellant, unde am vazut ca a aparut traducerea de la We need to talk about Kevin (Trebuie sa vorbim despre Kevin). Sunt asa de curioasa cum o sa fie primita cartea! Mie mi-a placut la nebunie, dar sunt convinsa ca vor fi multi care vor fi socati de relatia aia mama-fiu.

Am mai salutat lume pe ici, pe colo, apoi am mers la standul Millennium Press ca sa imi las cosul de bicicleta si sa vorbesc cu Horia. Pe Horia l-am gasit abia mai tarziu si am povestit putin, ce sa-i fac, era ocupat cu clientii :P, dar mi-a parut bine ca ne-am revazut si, cine stie, poate o sa avem mai mult timp de stat in povesti la vara.

Ma trezisem mult prea devreme (pe la 6), avusesem examen, nu mancasem nimic, pedalasem dintr-un capat in altul al Bucurestiului, asa ca dupa vreo 2 ore de invartit pe acolo deja nu mai aveam nici un chef. A fost prima data cand am vrut sa plec de la targ asa repede, cand nu mai aveam rabdare sa ma invart printre carti, cand geanta cu carti mi se parea mult prea greu de dus. Dar dupa ce am mancat mi-am mai revenit putin si, oricum, mersesem acolo ca stau la niste lansari si sa iau niste autografe, nu puteam sa plec pur si simplu.

Si bine am facut, ca dupa ce i-am cautat de mai multe ori la standul Polirom, i-am gasit intr-un final pe Florin Lazarescu si pe Lucian Dan Teodorovici si chiar daca nu am avut mult timp de stat in povesti – fiecare cu lansarile la care voia sa merga – mi-a placut la nebunie de ei! 🙂 Pe Florin il cunoscusem acum 2 ani, iar pe Lucian imi doream mult sa-l cunosc dupa ce i-am citit 2 dintre carti si i-am descoperit blogul. Noah, ce sa zic, intalnirea cu ei a fost printre cele mai faine momente de la targ. Ma bucur enorm cand vad ca oamenii din spatele cartilor sunt la fel de misto ca si cartile pe care le scriu. Zau ca nu ii inteleg pe cei care nu vor sa cunoasca autorii cartilor care le plac! De ce ai vrea sa faci asta? Ma simt tare norocoasa cand pot sa strang mana omului si sa-i spun “stii, mi-a placut la nebunie cartea ta!” Pana acum am dat doar peste scriitori misto si sunt convinsa ca si de-acum inainte tot oameni din astia o sa cunosc. Iar in ce-i priveste pe cei doi, literatura romana contemporana o duce tare bine in mainile lor 🙂

Trec de la romani la francezi, sau mai bine spus la Martin Page, a carui lansare a fost amanata cu vreo jumatate de ora pentru ca domnul Liiceanu nu mai termina de vorbit despre Noica. Nu mi s-a parut normal ce a facut; adica ai un invitat strain, programezi lansarea la ora X, iar apoi tocmai tu, mare sef mare, faci ca lansarea sa se decaleze cu jumatate de ora si nici macar nu iti ceri scuze. Chiar nu se face asa ceva! In fine, Martin Page dadea in timpul asta autografe undeva la standul Humanitas, iar cand am ajuns la masa lui nu mai era nimeni acolo, asa ca m-am gandit ca o sa pot avea o mini-discutie cu el. A fost foarte dragut, dar mi-a dat de inteles ca nu are chef de povesti cu fanii, asa ca am luat doar autografe si gata. In schimb, el ca persoana mi se pare absolut adorabil! Il vad ca pe genul acela de om neindemanatic, a carui par nu sta niciodata cum trebuie, care mereu se pateaza cand mananaca inghetata, care se impiedica pe strada. Mda, adorabil! ;))

Dupa lansarea lui Page la care a participat incredibil de putina lume, m-am invartit pe acolo ca sa vorbesc cu Marius Chivu despre cartea pe care a tradus-o – Unchiul Rudolf de Paul Bailey. Mie mi-a placut la nebunie traducerea lui a cartii lui Burton, asa ca ma astept ca si asta sa fie o traducere la fel de buna.

Si uite asa, m-am trezit ca e 8 seara si ca nu plecasem inca acasa. Ba mai mult, am mai stat pe o terasa de vorba cu niste oameni tare fain si pana la urma am pornit de acolo pe la 9 fara 15. Mi-a fost destul de greu sa car atatea carti inapoi acasa, dar am ajuns cu bine si chiar cu 5 minute mai repede decat la dus. M-am simtit asa de bine la targul asta intr-o zi, cat nu m-am simtit la alte editii in 3 zile. Oameni foarte faini, carti ieftine si intalniri neasteptate, cam despre asta a fost vorba la Bookfest-ul de anul asta 🙂

Ps. Zapada am cumparat-o impreuna cu Adi acum ceva timp, dar ieri am primit-o de la el, iar cartea lui Ishiguro am primit-o de la o prietena pentru ca citise ca mi-a placut mult traducerea pe care a facut-o Vali Florescu la Firmin .Merci mult! 🙂

Pps. Nu inteleg intepaturile gratuite la adresa editurilor rivale aruncate in discursurile de la lansarile de carte! Bleah!

Leapsa din nou

Leapsa de la Lady2bug:

Ce autor apare cel mai des la tine in biblioteca? Din ce carte ai mai multe exemplare?
Pai, daca nu iau in calcul toata seria Harry Potter (hihihi), atunci Saramago si Llosa, ambii cu 4 volume. Bine, la Llosa nu le iau in considerare pe celelalte 4 carti pe care mi le-a imprumutat Horia pentru ca ele stau doar temporar in biblioteca mea.

De ce personaj de fictiune esti sau ai fost amorezat(a) in secret?
Hmmm… in general ma indragostesc de multe personaje, indiferent daca sunt femei sau barbati, caini sau pisici, dar si acum imi aduc aminte de cum il visam prin clasa I pe Ursu din Ciresarii ;))

Ce carte ai citit cel mai des?
Ciresarii toate volumele de 3 ori si Ciuleandra de Liviu Rebreanu de vreo 5 ori.

Care era cartea ta preferata la 10 ani?
Cuore – inima de copil, daca nu, sigur Ciresarii :))

Care a fost cea mai proasta carte citita anul trecut ?
Kasa Poporului – Mitos Micleusanu

Care a fost cea mai buna carte citita anul trecut?
Eseu despre orbire – Josè Saramago

Cine crezi ca ar trebui sa castige premiul Nobel pentru literatura?
Nu stiu cine ar trebui, dar mi-ar placea sa-l castige Cartarescu.

Ce carte ti-ar placea sa vezi ecranizata?
The Eyre Affair – Jasper Fforde.

Descrie visul cel mai straniu care sa fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar.

Oh, visez mai mereu cu carti si scriitori, deja nu mi se mai pare nimic ciudat :))

Care e cartea cea mai putin culta pe care ai citit-o ca adult?
Habar n-am, sigur sunt mai multe 😀

Care e cartea cea mai dificila pe care ai citit-o?
Copiii din miez de noapte de Rushdie sigur e cea mai greoaie pe care am citit-o in ultimul timp.

Preferi autorii francezi sau rusi?
Cred ca totusi rusi.

Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
De Chaucer nu am citit nimic, iar de Shakespeare si Milton am citit mult prea putin ca sa ma pot pronunta.

Ce te deranjează cel mai mult in activitatea lecturii?
Ca trebuie sa fac pauze.

Care e romanul tau favorit?
N-am numai unul.

Joci ceva?
Ma joc cu pisica, se pune?

Povestiri scurte, schite?
Uhum.

Non-fictiune?
Memorii, jurnale, in nici un caz self-help books 😀

Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Julian Barnes.

Ce carte ai lua pe o insula pustie?
Nu as putea sa iau numai una singura.

Si… acum ce citesti?
On cats de Doris Lessing – minunata carte! 😀