FILB 5.4

  • în ultima seară de FILB am avut parte de patru poeți (cinci cu Kei Miller care nu a putut să ajungă din cauza vremii, dar care a citit prin skype)
  • cum îmi place să aud poezii, nu să le citesc, m-am bucurat că organizatorii s-au gândit și la o asemenea seară
  • în schimb, pe cât de simpatici și la obiect au fost Georges Szirtes, Daniel Boyacioglu și Marius Chivu, pe atât de mult și fără cap (uneori) mi s-a părut că a vorbit Mircea Dinescu. Mi-au plăcut foarte mult poeziile pe care le-a citit, am savurat multe dintre picanteriile pe care le-a povestit despre viața de scriitor în comunism, dar nu eram acolo ca să-l aud doar pe el…
  • pentru mine cel mai fain moment al serii a fost când Daniel B. a… interpretat o poezie pe ritmuri de rap – chiar dacă nu am înțeles nici un vers pentru că era în suedeză :))
  • să citiți Vântureasa de plastic a lui Marius Chivu (dar musai să aveți lângă voi un pachet cu șervețele)
  • sper ca și la ediția viitoare să fie o seară de poezie – parcă festivalul e mai complet așa

Nu-mi vine să cred că s-a terminat. La început mă gândeam că 4 zile de festival o să mi se pară un pic prea mult, dar au trecut așa de repede! E incredibil ce să întâmplă la MȚR în serile de festival. Să vezi autori pe care-i admiri, să descoperi alții noi, să poți să schimbi câteva vorbe cu ei… E ceva de-a dreptul magic!

Advertisements

FILB 5.2

(Cu întârziere, despre ieri-seară.)

  • a fost a treia lectură din Toate bufnițele la care am asistat în ultimele trei săptămâni. I declare myself its biggest fan!
  • la început Filip a fost cam îmbufn…ițat, dar și-a revenit pe parcurs. Tot nu s-a comparat cu super discuția din Cărturești dintre el și Marius Chivu, dar pe Filip l-aș putea asculta în fiecare zi, indiferent cât de mult sau puțin ar vorbi
  • Lucian Dan Teodorovici ne-a dezvăluit că se gândește deja la un nou roman. Acțiunea va fi plasată la Tichilești (faimoasa leprozerie) și cineva mi-a șoptit că o să fie mai bună decât Copiii lui Hansen, care pe mine m-a impresionat. Așa că acum, de fiecare dată când o să văd numele lui Lucian pe undeva, o să mă întreb: Și cartea? Când apare cartea???
  • Goce Smilevski mi s-a părut destul de retras, dar a zâmbit mereu, ceea ce mă face să cred că s-a simțit bine la FILB. Evident, mă interesează și cartea lui (Sora lui Freud, Polirom) și o să o cumpăr la anu’, de cum apare
  • aseară m-am simțit ca între prieteni – oriunde mă uitam vedeam doar scriitori dragi mie, fețe cunoscute de pe la alte lansări, evenimente, iar pe scenă erau doi dintre autorii mei preferați. Așa seri să tot fie! 🙂

FILB 5.1

  • azi, în prima seară de FILB, am ajuns la MȚR la 5 fără un pic și de-abia am reușit să găsesc o masă liberă, iar de la un moment dat clubul a devenit de-a dreptul neîncăpător – n-am mai văzut așa multă lume până acum! YAY!
  • foooarte mulți fani Coe în sală
  • nici n-am simțit când a trecut timpul: discuția de o oră s-a prelungit, cei din public au pus mult mai multe întrebări decât mai așteptam, scriitorii au fost în mare formă
  • Coe mi s-a părut typically British, dar Self se vede că are sânge american, fie și numai după fuck-urile pe care le spune cu nonșalanță (Coe a scăpat doar vreo două bloody)
  • nu știu dacă aș rezona cu literatura lui Self, dar, wow, ce fain a fost să-l văd și să-l ascult vorbind
  • acum tot ce vreau e să cumpăr o carte de Coe și să mă pun pe citit 🙂
  • ah, ce bine e la FILB!

Pe scurt despre Premiul literar „Augustin Frățilă”

Îmi pare rău că nu am ajuns ieri-seară la gala Premiului literar „Augustin Frățilă”, dar m-am bucurat nespus când am aflat că romanul Matei Brunul a câștigat premiul de 10000 de euro.

Clasamentul meu este următorul:

  1. Matei Brunul – Lucian Dan Teodorovici (5 puncte)
  2. Ploile amare – Alexandru Vlad (4 puncte)
  3. FEM – Magda Cârneci (3 puncte)
  4. Viața lui Kostan Venetis – Octavian Soviany (2 puncte)
  5. Emoția – Mirela Stănciulescu (1 punct)

Am avut o surpriză foooarte plăcută cu Ploile amare și FEM. Cartea Viața lui Kostas Venetis o știam dinainte și, deși stilistic vorbind mi se pare extrordinară, nu m-am împăcat deloc cu poveștile à la Sade. Cât despre Emoția… m-a enervat încontinuu, este plină de clișee, nu are absolut nimic special! Nu-mi venea să cred că cei trei critici au ales-o printre finaliste! În fine… 🙂

Măcar cu ocazia asta mi-am dat seama că nu-mi place să ies din carapacea semi-anonimatului. Pe viitor o să mă abțin să particip la astfel de proiecte, oricât de bune, interesante, faine, wow mi s-ar părea.

Le mulțumesc celor de la Acadecu pentru această inițiativă și sper ca Premiul literar „Augustin Frățilă” să se decerneze mulți ani de-acum înainte.

Porc cu piper – finally!

De mult voiam să ajung la o ediție a Porcului cu piper de la Bastilia (și în Bastilia mi-am tot propus să ajung…), dar nu m-am învrednicit până acum. Mobilizată de oompa (și de invitații ediției de lunea viitoare) o să ajung pe 26.03 la întâlnirea cu Filip și Matei Florian și o să mănânc plăcinte cu mere (preferatele mele!).

Nu știu de voi, dar nu aș rata ediția asta pentru nimic în lume 🙂

‘The book is your best friend’

Întâlnirea cu Amos Oz nu a început foarte bine pentru mine. La ora 16 mi s-a comunicat oficial (până atunci auzisem doar zvonuri) că toate invitațiile au fost date, că nu se poate sta în picioare, deci nu poți să intri dacă nu ai loc, toate pe un ton cât se poate de firesc, în condițiile în care m-am înscris pe lista cu invitații acum, hmm, două săptămâni. Am intrat în cele din urmă, dar nu mi-a plăcut deloc atitudinea organizatorilor. A promise is a promise. Data viitoare mă trezesc la 6 dimineața ca să-mi cumpăr bilet și să nu mai depind de nimeni.

Dar m-am mai liniștit când am ajuns în față la Ateneu și mi-am dat seama că până la urmă totul o să fie bine. Așa că în timp ce stăteam la o șuetă cu Pati, o colegă, și Dragoș, m-am întâlnit cu Cezar, pe care nu-l mai văzusem de mult timp și mi-a părut așa bine că am apucat să povestim un pic, ca apoi să descoperim că avem locuri în aceeași lojă 🙂

M-am simțit ciudat până să înceapă dialogul propriu-zis. Oriunde mă uitam vedeam numai personalități, scriitori, traducători, oameni din edituri. Toată lumea era la patru ace (mă rog, majoritatea), mă gândesc că unii au venit doar ca să bifeze încă un eveniment cultural sau doar pentru că au primit invitație. Nu știam cum să mă fac mică de tot ca să nu se citească pe fața mea că nu mă simt tocmai bine, că de fapt eu nu am ce să caut acolo. Nu știu dacă o să mă obișnuiesc vreodată cu formalismele astea…

Până la urmă, dialogul a meritat stinghereala pe care am simțit-o la început. Odată ce a intrat Amos Oz pe scenă și au început discuțiile, m-am relaxat, m-am simțit mai bine, am zâmbit. Chiar dacă întrebările erau cam lungi, răspunsurile lui Amos Oz mi s-au părut delicioase. N-am mai întâlnit de mult o personalitate atât de modestă, un om care să emane bunătate și inteligență prin toți porii. M-a cucerit de la început (eh, m-a cucerit prima dată cu cărțile lui 🙂 ), iar când am auzit că se aplaudă la final nu-mi venea să cred cât de repede trecuse totul. O oră de discuții a fost mult prea puțin!

Amos Oz știe să se ia (pe el, dar și pe evrei) peste picior, este de părere că un fanatic este o persoană lipsită de umor (oho, câți scorțoși din ăștia avem!) și că oamenii ar fi mai buni dacă ar citi. Iar sfatul lui pentru scriitori este să scrie despre ce cunosc ei mai bine, să nu-i intereseze de ce fac/scriu alții. Din sfaturile lui am înțeles cât de important e să fii mulțumit de ceea ce faci ACUM, dar să nu pierzi din vedere că mâine sau poimâine sau peste un an poți să faci un lucru și mai bun. Mi s-a părut foarte ancorat în prezent, idealist, dar fără să fie visător, și un excelent povestitor.

În plus, mai are și dreptate: lumea asta ar fi un loc mai bun dacă am am putea să nu ne luăm așa de în serios, să râdem mai des și să citim o carte din când în când 🙂

Două întâlniri cu doi scriitori foarte faini

După cum bine știți, sâmbătă, de la ora 17, în Librăria Bastilia, o să fie o întâlnire cu scriitoarea iraniană Marjane Satrapi. Cum Persepolis mi-a plăcut la nebunie, o să fiu acolo, în primele rânduri. Nu mai vine 😦

Iar apoi, pe 27 februarie, la Ateneu, va avea loc o discuție între Amos Oz și Gabriel Liiceanu. Mi-ar plăcea să iau un autograf a doua zi, când o să fie lansarea seriei „Amos Oz” la Librăria Humanitas Kretzulescu, dar nu știu dacă o să pot intra (mi-e foarte vie în amintire mulțimea care s-a strâns când a dat Herta Müller autografe…). Oricum, la Ateneu mă duc.

Ce bine începe anul!