Despre FILB 4

Festivalul International de Literatura de la Bucuresti (FILB), aflat la a patra editie, va avea loc anul acesta in perioada 7-9 decembrie, in binecunoscuta locatie de la Muzeului Taranului Roman / Clubul Taranului.
Reunite de tema „Tara adoptiva”, nume importante ale scenei literare europene contemporane vor sosi la Bucuresti: Paul Bailey (Marea Britanie) – reintrat in atentia cititorilor datorita editiei in limba romana a cartii Unchiul Rudolf (Humanitas, 2010), scriitorul de origine sirba Bora Ćosić (stabilit in Germania) – unul dintre cei mai originali si reprezentativi scriitori din fosta Iugoslavie, caruia Editura Art i-a publicat in traducere cea mai importanta carte a sa (Cea mai faimoasa familie din istoria omenirii), Jean Mattern (Franta) – scriitor tradus in limba romana de Editura Polirom (romanele Baile Kiraly si Lapte si miere) si editor de succes la Gallimard, Lidija Klasić – scriitoare si jurnalista de origine sirba, stabilita de asemenea in Germania, Roman Simić (Croatia) – scriitor, dar si organizator si director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb”, Goce Smilevski (Macedonia) – laureatul din 2010 al Premiului pentru Proza al Uniunii Europene (cu o carte aflata in pregatire la Polirom) si Gheorghi Gospodinov (Bulgaria) – unul dintre cei mai importanti scriitori ai momentului, dar si un dramaturg si scenarist de succes, din opera caruia Editura Cartier pregateste editia in limba romana a cartii Un roman natural.

Am început să număr deja zilele. Au mai rămas doar 32!!!!! 😀

Ați auzit vestea bună?

Cică luciat o să terorizeze iar cărți, dar nu la ea pe blog, ci pe oradecluj. Spun „cică” pentru că e o veste parcă prea bună. Aștept să văd recenzia de vineri, să mă conving că e ea, și abia apoi pot să strig „s-a întors!!!! s-a întors!!!!! s-a întors!!!!!!” 🙂

Lately…

Nu pot să zic că brusc și dintr-odată mi-a trecut starea de letargie, dar sâmbătă m-am entuziasmat la culme când am cumpărat e-bookul cu Matei Brunul (al lui Lucian Dan Teodorovici, pentru necunoscători). Știu, știu, am spus că nu mai îmi cumpăr cărți până la târg, dar dacă am păcătuit deja o dată (mi-am luat Exuviile apărute în Top 10+ pentru că nu-mi mai găsesc ediția cartonată și cu autograf!!! – vă rog dați-mi înapoi cartea!), de ce să mă opresc? Bine, așteptam deja de ceva timp să apară Matei Brunul, iar când am văzut că pot să o am pe loc, n-a mai contat sub ce formă ajunge la mine. Deci, trec la condică primul e-book românesc pe care-l cumpăr și recunosc că sunt multe cărți de la Polirom care mi-au făcut cu ochiul și pe care cred că o să le iau tot în formatul ăsta.

Așa… apoi am citit două cărți cel puțin interesante în ultimul timp. Prima e Inima cusută, pe care la început am tot ocolit-o, parcă nu-mi venea să mă apuc de ea. Dar din momentul în care am citit prima pagină, am fost complet absorbită de poveste. Chiar dacă unora li s-a părut a fi o carte siropoasă, mie mi-a plăcut combinația asta dintre realism magic și iubire; mi-a plăcut croitoreasa tăcută și care și-a acceptat resemnată soarta; mi-a plăcut cum cosea povești de iubire, unea destine, vindeca răni cu acul și ața. Iar copiii ei nu sunt mai prejos: fiecare are un dar aparte, un talent – la unii e vizibil de la naștere, alții îl dobândesc mai târziu, dar cert este că nu sunt ca toți ceilalți. Fac un mare deserviciu cărții că nu scriu nici un citat ca să vedeți ce stil frumos și molcom de a povesti are Carole Martinez. Și chiar dacă e o poveste siropoasă, important e că m-am bucurat citind-o, că m-a relaxat, că a fost cartea potrivită la momentul potrivit.

 

 

Cu delete a fost cu totul altceva. Citisem un articol în The New York Times sau Guardian despre cartea asta și credeam că o să-mi ofere soluția la cum poți să uiți. Nu știam la ce să mă aștept de la o carte „tehnică”, având în vedere că eu nu citesc astfel de cărți – nici măcar o carte de Freud nu am reușit să termin -, dar cel puțin prima parte a fost pe gustul meu: autorul a prezentat istoria memoriei, mecanismele de care oamenii s-au folosit ca să nu uite, dar și faptul că uitarea e un proces normal, firesc, de care avem nevoie ca să mergem mai departe. Având în vedere că în ziua de azi avem acces la zeci de mijloace de stocare a informației, ne este din ce în ce mai greu să uităm, fie că e vorba de o beție (pozele de pe Facebook nu mint), fie de o despărțire (zecile de poze de pe hard disk ne aduc aminte de el/ea), iar asta nu are cum să fie bine pentru psihicul nostru. Iar cam aici se termină și fascinația mea pentru carte: autorul intră în detalii tehnice, se axează pe datele care sunt preluate, stocate și folosite de către motoarele de căutare, iese din sfera tangibilului și intră în lumea internetului. Sincer, puțin îmi pasă ce face Google cu urmele pe care eu le las pe internet, eu voiam să aflu chestii mai practice :)) Prin urmare, nu am avut răbdare să termin cartea și ultimele 20 de pagini cred că o să rămână pe vecie necitite.

Acum citesc Portretul lui M, o carte de memorii foarte tristă, dar despre un subiect care mă fascinează: copiii cu autism. Sigur, una e să urmărești aventurile unui copil autist într-un roman, iar alta e să citești despre un caz real. Oricum, după ce o termin mă apuc de Matei Brunul, care știu sigur că o să-mi placă 😀

Deci, da, cred totuși că mi-am revenit.

Le vreau!

Nici nu vreau să mă gândesc câți bani aș economisi lună de lună dacă nu mi-aș mai lua cărți. Dar cum m-am obișnuit deja cu gândul că asta e o boală de care nu te vindeci, în loc să mă plâng, mai bine transcriu niște titluri care mi-au atras atenție în Dilemateca de luna asta:

  • Monica Săvulescu Voudouri – Fetele Nikas în lumina zilei, mare și albă
  • Alberto Manguel – Istoria lecturii
  • Venedikt Erofeev – Moscova-Petușki
  • Ioan Es. Pop – Unelte de dormit
  • Sorin Gherguț – Uverturi & Reziduuri
Nu știu când o să le cumpăr, nu știu când o să le citesc, dar știu că le vreau!


Joi vorbim despre Thursday Next

Am așteptat ani buni până să se traducă și la noi cartea asta, așa că acum parcă tot nu-mi vine să cred că pot să îi forțez pe toți cei dragi mie să o citescă! 🙂 M-am îndrăgostit de Thursday Next în liceu, iar ultima carte din serie am citit-o prin anul II de facultate. Inventivitatea autorului, situațiile incredibile prin care trec personajele, faptul că pot să intre în cărți etc. m-au impresionat la nebunie. A fost una dintre seriile mele preferate, la care m-aș întoarce oricând.

De-abia aștept să merg mâine la seara de la lectură de la Cărturești MȚR, unde se va discuta despre carte. Sunt convinsă că nu o să fiu singurul fan de acolo, dar o să fiu cel mai cel, pentru că o să port tricoul cu coperta ediției originale 😀

Ne vedem mâine!

Ps. Aici găsiți linkuri către toate post-urile pe care le-am scris despre cărțile cu Thursday.

Scriitori și bloggeri

This is a great strength that literary bloggers have. They do not have to write for a mass audience, their excesses are not necessarily reined in by an editor, and so they are free to produce indecent, funny, inappropriate, uplifting, provocative, controversial or unconventional reviews, just as they are free to produce reviews that are vicious.

Nouă autori, cinci bloggeri și niște sandviciuri.

Pe când așa ceva și la noi? 🙂

Dacă nu aș avea bani de librărie, aș deschide un anticariat

Pinocchio și Octavian vor să știe cum arată anticariatul meu ideal. La început nu am știut dacă o să răspund provocării lor, din moment ce mie nu-mi plac anticariatele. Da, am spus-o: nu-mi plac anticariatele. Cel puțin astea de pe la noi. Am intrat de câteva ori în cele din pasajul de la Universitate și am fost de-a dreptul scandalizată de prețurile pe care le-am văzut. De ce aș fi dat cu 2-5 lei mai puțin pe o carte deja citită, când, cu acei câțiva lei în plus, puteam cumpăra una nouă? Bine, altfel stă treaba cu anticariatele din străinătate, de unde m-am întors mereu cu câte o carte, la prețuri cât se poate de decente. Având în vedere că în Germania cărțile sunt destul de scumpe, eu consider că 5 euro pe o carte e un adevărat chilipir.

Totuși, m-am gândit care ar fi condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească un anticariat ca să mă facă să devin client fidel:

  • ar trebui să fie într-o casă veche și să aibă cărți peste tot. Să fie munți de cărți până în tavan, cărți pe jos, pe mese, pe scaune, să am impresia că am intrat într-un loc magic al cărților pierdute și că orice titlul aș căuta, sigur o să-l găsesc acolo. Iar dacă ar avea și o pisică grasă și tărcată, care să doarmă în cele mai neobișnuite poziții, cu atât mai bine 😀
  • mi-ar plăcea ca acolo să lucreze atât un domn/o doamnă în vârstă, care să știe povestea fiecărei cărți, cât și o persoană tânără, care să-mi recomande cărțile lui/ei preferate.
  • musai, musai să aibă prețuri de anticariat. Prețul e printre singurele motive pentru care aș cumpăra cărți folosite.

Dacă știți un astfel de loc, dați-mi de știre 🙂