Le vreau!

Nici nu vreau să mă gândesc câți bani aș economisi lună de lună dacă nu mi-aș mai lua cărți. Dar cum m-am obișnuit deja cu gândul că asta e o boală de care nu te vindeci, în loc să mă plâng, mai bine transcriu niște titluri care mi-au atras atenție în Dilemateca de luna asta:

  • Monica Săvulescu Voudouri – Fetele Nikas în lumina zilei, mare și albă
  • Alberto Manguel – Istoria lecturii
  • Venedikt Erofeev – Moscova-Petușki
  • Ioan Es. Pop – Unelte de dormit
  • Sorin Gherguț – Uverturi & Reziduuri
Nu știu când o să le cumpăr, nu știu când o să le citesc, dar știu că le vreau!


Joi vorbim despre Thursday Next

Am așteptat ani buni până să se traducă și la noi cartea asta, așa că acum parcă tot nu-mi vine să cred că pot să îi forțez pe toți cei dragi mie să o citescă! 🙂 M-am îndrăgostit de Thursday Next în liceu, iar ultima carte din serie am citit-o prin anul II de facultate. Inventivitatea autorului, situațiile incredibile prin care trec personajele, faptul că pot să intre în cărți etc. m-au impresionat la nebunie. A fost una dintre seriile mele preferate, la care m-aș întoarce oricând.

De-abia aștept să merg mâine la seara de la lectură de la Cărturești MȚR, unde se va discuta despre carte. Sunt convinsă că nu o să fiu singurul fan de acolo, dar o să fiu cel mai cel, pentru că o să port tricoul cu coperta ediției originale 😀

Ne vedem mâine!

Ps. Aici găsiți linkuri către toate post-urile pe care le-am scris despre cărțile cu Thursday.

Scriitori și bloggeri

This is a great strength that literary bloggers have. They do not have to write for a mass audience, their excesses are not necessarily reined in by an editor, and so they are free to produce indecent, funny, inappropriate, uplifting, provocative, controversial or unconventional reviews, just as they are free to produce reviews that are vicious.

Nouă autori, cinci bloggeri și niște sandviciuri.

Pe când așa ceva și la noi? 🙂

Dacă nu aș avea bani de librărie, aș deschide un anticariat

Pinocchio și Octavian vor să știe cum arată anticariatul meu ideal. La început nu am știut dacă o să răspund provocării lor, din moment ce mie nu-mi plac anticariatele. Da, am spus-o: nu-mi plac anticariatele. Cel puțin astea de pe la noi. Am intrat de câteva ori în cele din pasajul de la Universitate și am fost de-a dreptul scandalizată de prețurile pe care le-am văzut. De ce aș fi dat cu 2-5 lei mai puțin pe o carte deja citită, când, cu acei câțiva lei în plus, puteam cumpăra una nouă? Bine, altfel stă treaba cu anticariatele din străinătate, de unde m-am întors mereu cu câte o carte, la prețuri cât se poate de decente. Având în vedere că în Germania cărțile sunt destul de scumpe, eu consider că 5 euro pe o carte e un adevărat chilipir.

Totuși, m-am gândit care ar fi condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească un anticariat ca să mă facă să devin client fidel:

  • ar trebui să fie într-o casă veche și să aibă cărți peste tot. Să fie munți de cărți până în tavan, cărți pe jos, pe mese, pe scaune, să am impresia că am intrat într-un loc magic al cărților pierdute și că orice titlul aș căuta, sigur o să-l găsesc acolo. Iar dacă ar avea și o pisică grasă și tărcată, care să doarmă în cele mai neobișnuite poziții, cu atât mai bine 😀
  • mi-ar plăcea ca acolo să lucreze atât un domn/o doamnă în vârstă, care să știe povestea fiecărei cărți, cât și o persoană tânără, care să-mi recomande cărțile lui/ei preferate.
  • musai, musai să aibă prețuri de anticariat. Prețul e printre singurele motive pentru care aș cumpăra cărți folosite.

Dacă știți un astfel de loc, dați-mi de știre 🙂

„I plan to read forever or die trying.”

Acesta se pare să fie motoul lui Edward Champion, care a decis să citească toate cărțile de pe lista Modern Library. Când am văzut pentru prima dată postul lui, nu mi-a venit să cred. Încă nu mi-am revenit. Sunt 121 de cărți (unele romane au mai multe volume), care mai de care mai „serioase”. Măcar nu a spus că o să le citească într-un an (cred că ar fi imposibil) 🙂 Oricum, ideea îmi place la nebunie!

Asta îmi aduce aminte de Nina Sankovitch, care a citit o carte pe zi, timp de un an. Wow!  (Evident, nu pot să nu mă gândesc și la luciat.)

Oamenii ăștia sunt minunați! Eu nu aș avea asemenea răbdare și concentrare. Internetul mi-a stricat ritmul în care citesc: mereu mă ridic din pat ca să verific mailurile, să mai scriu ceva pe Twitter etc. Înainte puteam să stau o zi întreagă în pat cu o carte, acum chiar dacă îmi propun asta, tot mă ridic de zeci de ori ca să mai pierd puțin timpul pe net.

Mi-ar plăcea să am și eu un astfel de proiect (au început să-mi placă „proiectele”). Anul ăsta nu intenționez să fac o pauză de la cumpărat cărți, dar mi-ar prinde bine (psihic vorbind) să citesc cărțile pe care le am. Poate dacă aș face poze la cărțile pe care le am și cei care mai intră pe aici mi-ar recomanda ce să citesc, sau pur și simplu ar spune „citește-o pe aia”… Hmmm, mă mai gândesc. Oricum, trebuie să fac ceva fun lunile astea, altfel disertația asta o să mă deprime de tot (mi-am ales un subiect foarte fain, cel puțin pentru mine, trebuie doar să mă apuc serios de treabă, iar asta e partea cu adevărat grea).

Orice sugestie e bine-venită 🙂

2010 – bine că a trecut

Cât timp a stat Martha la noi nici măcar nu mi-a trecut prin cap să scriu pe bloguri. Am citit (cu invidie, recunosc) postul de sfârșit de an al lui Octavian și mi s-a făcut dor de liste, de tras linie și adunat (sau scăzut), de făcut promisiuni de genul „la anul o să citesc mai multe cărți”. Dar eu zic că nici acum nu e prea târziu.

Am citit așa de puțin anul ăsta… rușinos de puțin! Da, au fost schimbări, timpul meu nu mai e doar al meu, încă tot nu m-am obișnuit cu programul de la masterat (după-masa era perioada în care citeam cel mai mult, acum sunt la cursuri) etc. Știu, nu e o scuză, dar… În fine, am citit doar 69 de cărți, dintre care majoritatea au fost cărți scrise de români și cărți în engleză. Am citit și câteva în germană. Traducerile (mai ales cele din engleză) nu prea m-au atras anul ăsta. Evident, FILB rămâne cel mai fain eveniment literar din 2010.

Cele mai faine cărți românești pe care le-am citit în 2010:

Cele mai faine cărți în engleză și germană:

Cele mai faine cărți traduse:

Cărțile care nu mi-au plăcut:

Am ales mai atent cărțile pe care le-am citit și cred că am primit mai multe cărți decât am făcut cadou. Am schimbat tema blogului, mi-am dat seama că nu aș putea să scriu articole „la comandă”, nu mi-am găsit nimic de lucru și am renunțat să merg la întâlniri livrești urbane-trendy-și-cool. 2010 nu a fost chiar pe gustul meu, mă bucur că a trecut. Mi-am pus toate speranțele în 2011, așa că sper să nu mă dezamăgească :))

Două ore la Gaudeamus

Nu am avut chef de Gaudeamus. Sunt într-o pasă proastă din care nu m-a scos nici târgul de carte. În afară de două-trei lansări nu m-a interesat nimic, iar cărțile care au apărut acum nu m-au dat nici ele pe spate. Prin urmare, nu mi s-a părut esențial să mă învârt toată ziua prin târg. Știam ce voiam să cumpăr, știam câți bani aveam, așa că am mers, am cumpărat, m-am întors acasă.

Am vrut să-mi iau doar cărți scrise de autori români și așa am făcut. (Pe primele două de sus + Patria mea A4 le fac cadou, iar Herta Müller e aproape româncă :D) Nu-mi vine să cred că am dat așa de mulți bani pe așa de puține cărți… dar, noah, susțin literatura română 🙂

Singurele lucruri faine la Gaudeamusul ăsta au fost standurile editurilor Vellant și Curtea Veche. Cochete, frumoase, occidentale. Pe la așa standuri să te tot învârți!

M-am întâlnit cu oompaCapricornk și cu Liviu și am ratat-o la mustață pe White Noise 😦 În rest, am mai schimbat câte-o vorbă, două, cu altă lume faină și cam atât. În mai puțin de două ore aveam geanta plină cu cărți și portofelul gol. Era timpul să plec acasă.

FILB, Freud şi altele

FILB. Toată lumea ştie deja când are loc Festivalul Internaţional de Literatură şi care e programul. O să merg în fiecare seară, la naiba cu prezenţa obligatorie de la masterat 🙂 De-abia aştept să îi aud pe scriitori citind în limba lor, să aud discuţiile de după lectură şi să stau la coadă pentru autografe. Ce poate fi mai fain de-atât?! Deci ne vedem joi, vineri şi sâmbătă, la Clubul Ţăranului Român, de la ora 18, ca să ne luăm porţia de literatură pe anul ăsta.

Freud. Am încercat să citesc toată cartea (Dream Psychology), dar după primele 150 de pagini nu am mai putut să mă concentrez. Mă gândeam că degeaba o citesc pentru că o să am aceleaşi vise stupide în continuare şi că dacă tot nu rezolv nimic, mai bine citesc ficţiune. Da, am înţeles că visele au legătură strânsă cu ce se întâmplă în cursul unei zile, că se leagă de toate chestiile mărunte şi aparent nesemnificative şi că e un mod de-al subconştientului de a se defula (sau cam aşa ceva). Cât timp o să mă gândesc la anumite lucruri şi cât timp anumite situaţii o să rămână nerezolvate, tot despre ele o să visez. Trebuie să mă împac cu ideea, să încerc să le dau prea mare importanţă şi atât. Aşa că, la revedere, domnule Freud, mă întorc la cărţile mele.

Altele. Am citit exclusiv în metrou şi prin autobuze, cartea moshuvine@yahoo.com, de care citisem într-un articol de-al lui Marius Chivu. Poate că ar fi trebuit să o las pe mai încolo, prin decembrie, mai exact, dar nu ştiu ce e anul ăsta cu mine că de când s-a răcit doar la Crăciun mă gândesc. Aşa că am citit-o repede, repede şi acum îl aştept pe Moş Crăciun şi mai cu drag. Sunt povestioare despre Crăciun şi cei trei Moşi (Nicolae, Gerilă şi Crăciun), despre cadouri şi despre relaţia dintre părinţi şi moşi 🙂 Textele sunt scurte şi drăguţe, iar cartea e presărată cu desene şi mici scrisori către Moş făcute de copii. O minunăţie!

Pe de altă parte, mi-am dat seama că e ultimul an în care o să primesc bibliografie obligatorie şi dacă în cei 16 ani de şcoală de până acum m-am ferit de ea cât am putut, am făcut un pact cu mine că o să citesc toate cărţile de pe lista de semestrul ăsta. Am început cu Time’s Arrow de Martin Amis, care îmi place. Sper să am noroc şi cu celelalte 🙂

Cam asta e ce am făcut în ultimul timp. Ne vedem la FILB.

O nouă temă

Era timpul să schimb tema blogului și după îndelungi așteptări ( 😛 ) am una nouă. E puțin mai aerisită ca cealaltă și, îmi place să cred, mai user-friendly. Am introdus tagurile, doar că momentan sunt unele care se repetă (lucrez la asta) și sunt încă vreo 200 de posturi fără taguri. Vor mai apărea mici modificări în coloana din partea dreaptă a blogului și vreau să schimb și fontul din titlurile posturilor pentru că ăsta mi se pare prea banal 😀

În rest, toate sunt bune și frumoase. Sper să nu uit că luni e întâlnirea cu Herta Müller la Ateneu și să mă trezesc la 6 că sunt tot acasă 🙂 Aștept târgul de carte și festivalul de literatură și, evident, mi-ar plăcea să apară un nou roman scris de Filip Florian 😀

Cam atât, mâine scriu despre cartea cu pisici 🙂

Din Germania

Am fost trei săptămâni în Germania şi am rămas plăcut impresionată de următoarele lucruri:

  • nemţii citesc oricând, oriunde şi oricum. În orice tren m-am urcat şi în orice vagon de metrou am nimerit, mereu era cel puţin o persoană care citea. În plus, lor nu le e frică de cărţi groase. Mie nu-mi prea convine să car o carte de 1kg după mine, dar ei n-au nici o problemă cu asta: cu cât mai groasă, cu atât mai bine. Ah, Stieg Larsson e la mare căutare la ei, ceva de speriat!
  • în Berlin am dat peste o librărie axată pe reduceri. La 2-3-4 euro găseai cărţi care au stat prea mult pe rafturi, cărţi cu coperţi puţin îndoite de la transport, cărţi care nu mai erau în folia de protecţie. Şi nu, nu erau ediţii de acum 3-4 ani, ci cărţi cât se poate de recente. Tot acolo erau o grămadă de albume de la Taschen, la preţuri mai mult decât rezonabile. Dacă aş locui în Berlin, mi-aş permite să am mai multe astfel de albume, aşa n-am decât să visez.

Pe de altă parte, după o carte proastă nu prea mai îmi vine să citesc. Am făcut deja o pauză de aproape 5 zile şi deşi sunt convinsă că Micuţa vânzătoare de proză o să-mi placă, tot nu pot să mă apuc de ea. Oficial, e cea mai lungă perioadă în care nu am citit nici măcar o pagină pe zi. Aştept să mă întorc în Bucureşti şi să-mi treacă acest reader’s block.