Urlaub mit Papa

Dtv, 2010

Pentru mulți dintre prietenii mei un concediu cu părinții este ceva de neconceput. Eu încă sunt dispusă să merg în vacanță cu ai mei, dar știu din start că o nu o să fie o excursie perfectă. Avem păreri diferite despre ce înseamnă să vizitezi un oraș.

În schimb Christine (45) e nevoită să-l ia pe Heinz (73) cu ea în concediu. Heinz e un bărbat cât se poate de neputincios: pe lângă faptul că e daltonist și soția lui trebuie să-i aleagă mereu hainele, altfel arată ca un papagal, nu știe să gătească, e panicos și, în plus, e așa de obișnuit ca soția lui să aibă grijă de el, încât, practic, e pierdut fără ea. Iar Christine nu merge pe insula Norderney ca să se relaxeze, ci și ca să-și ajute prietena să renoveze barul pensiunii pe care o conduce. Și poate și să agațe pe cineva, că doar e încă tânără, singură, iar multe idile frumoase au loc vara, la mare.

Cartea e plină de scene amuzante de la prima până la ultima pagină. Mi-am dat seama că ăsta e genul de literatură pe care pot să-l citesc în germană, așa că m-am resemnat. Din fericire, nemții au simțul umorului, iar chick-liturile lor nu sunt rele deloc.

Heinz nu e deloc neputincios, așa cum îl descrie soția lui și cum vrea el să pară, ci e un moșulică activ și isteț. Știe când să facă pe obositul ca să scape de muncă și să plece la plajă și știe cum să delege activitățile, astfel încă el doar să stea pe margine și să dea ordine. Echipa de „meșteri” ajunge să fie formată din moși de peste 65 de ani, care mai mult încurcă lucrurile și care au niște idei cu totul deplasate despre cum ar trebui să arate noul bar.

Dar lucrurile devin și mai interesante când Christine se îndrăgostește de un oaspete de la pensiune, care se încadrează perfect în portretul-robot al unui escroc pe care poliția îl caută de ceva timp. Heinz este cel care își mobilizează moșii și îl ține sub supraveghere pe închipuitul escroc. În același timp are grijă să-i spună lui Christine, de câte ori are ocazia, că lui nu-i place tipul și că nu mai vrea s-o vadă vorbind cu el. Ce mai concediu!

Cartea se bazează în principal pe Heinz și situațiile pe care le creează. E genul de personaj care te enervează la culme, care nu știe când să se oprească, care crede că știe ce e mai bine pentru tine. Uneori bătrânii sunt de-a dreptul imposibili 😀 Părinții sunt de multe ori prea grijulii, chiar și atunci când copiii lor au 45 de ani.

 “Wie spät war es denn?”
Ich vergrub meinen Kopf unter dem Kissen und murmelte etwas von: “Keine Uhr…”
“Wieso? Wo ist denn deine Uhr? Sag bloß, du hast sie verloren. Die haben wir dir zum Dreißigsten geschenkt, die war teuer.”
“Das war vor fünfzehn Jahren.”
“Na und? Dann ist sie jetzt antik und noch teuerer. Wo hast du sie denn das letzte Mal gehabt?”
“Papa!”
“Wir reden später darüber.”

Povestea are un final mult prea fericit chiar și pentru mine, dar ce roman chick-lit se termină prost? M-am bucurat să văd că încă mai știu ceva germană, păcat că nu am timp să citesc mai multe cărți. Sper totuși ca la vară să mă întorc cu câteva romane noi din Germania. Deși nu ar fi prima dată când aș spune asta și nu m-aș ține de cuvânt…

6 thoughts on “Urlaub mit Papa

  1. Drăguț, I’d say.

    „Mi-am dat seama că ăsta e genul de literatură pe care pot să-l citesc în germană” — ba nu, și Agatha Christie e citibilă în germană, și tot gen ușurel este, dar ție nu-ți plac detective mysteries.

  2. @Béranger: când am zis eu că nu-mi plac cărțile polițiste? În generală am citit multe (preferatul meu e Sherlock Holmes). Dar prefer să citesc ceva scris în germană, nu tradus (dacă se poate 🙂 ).

  3. Și apropo, eu nu m-aș fi apucat de citit „Purificare”, de Sofi Oksanen. În ciuda numeroaselor premii internaționale, tipa este o jigodie. Născută în 1977, nu știe nimic din experiență directă despre epoca sovietică, ci doar hearsay (de la bunică-sa, în principal). Iar o frunzărire rapidă mi-a arătat că „Purificare” într-adevăr tricotează aberații tembele peste povești inventate care să arate în stilul grozăviilor dintr-o anumită epocă. De remarcat că în 2008, însuși consulul Finlandei la St. Petersburg și-a exprimat opoziția față de participarea autoarei la o lectură de poezie, considerând că atitudinea ei exagerat de critică față de fosta URSS dăunează relațiilor cu Rusia.

  4. @Béranger: dar e ficțiune!!!! Poate să croșeteze ce povești vrea, mai apropiate sau mai îndepărtate de realitate. În plus, nu mă interesează de relațiile Finlandei cu Rusia…

  5. Eu din pacate nici chiar genul asta de literatura nu pot sa citesc in germana :(

    “Cat de tarziu e […] ?”
    Mi-am […]capul sub perna si am [murmurat?] ceva de genul “N-am ceas…”
    “Cum? Unde e […] ceasul tau ? […] l-ai pierdut. Noi ti l-am facut cadou cand ai implinit 30 de ani, era scump.”
    “Asta a fost acum 15 ani.”
    “Ei si? Acum este o antichitate si deci chiar mai scump. Unde l-ai avut […] ultima oara ?”
    “Papa!”
    “[…] mai tarziu despre asta.”

  6. @A Reader: nici eu n-aș putea să traduc cuvânt cu cuvânt din carte 🙂 Dar pentru că vreau să păstrez legătura cu limba mi se pare esențial să citesc în germană. Până la urmă și tu ai înțeles esențialul din fragmentul respectiv, ceea ce e cât se poate de bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s