În iad toate becurile sunt arse

Editura Polirom, colecția Fiction ltd., 2011

Nici nu mai știu câte cărți scrise de Dan Lungu am citit – cred că totuși patru, dintre care una mi-a plăcut la nebunie (Raiul găinilor), iar celelalte au fost OK. În schimb, din romanul ăsta mi-au plăcut capitolele impare și atât.

Cartea e împărțită în două: în capitolele impare ni se prezintă viața lui Victor, pierde-vară și bețiv (dar simpatic), iar în capitolele pare Victor își aduce aminte de cea mai faină perioadă a vieții sale, adică de anii de liceu. Toate bune și frumoase, doar că limbajul pe care Victor îl folosește mi s-a părut îngrozitor! Înțeleg că elevii de liceu sunt mai teribiliști și băieții pot fi slobozi de gură, dar nu cred că vorbesc MEREU doar cu cuvinte din argou și că folosesc cele mai spurcate înjurături. La un moment dat îmi era rușine de cei care citeau peste umărul meu în metrou. Nu sunt vreo pudibondă, scap destule „futu-i”, dar mi s-a părut că Dan Lungu a exagerat cu argoul.

Noi, bulangiii, stăteam și duhăneam, iar ochii ni se întindeau ca la melc după gagicile frumoase până la Dumnezeu și trei palme mai sus sau după cele măcar futabile. Și acum parcă văd cum, dincolo de câteva nasoale cu draci, defilau hoituri super-mișto, să faci infarct la prima vedere, bunăciuni de stau spermatozoizii în coadă.

Și mi-e foarte ciudă că din cauza limbajului nu am putut să mă bucur cum trebuie de carte. Povestea lui Victor m-a prins de la început, de când stătea el în crâșmă și bea de unul singur. Tipul e un ratat amuzant și inofensiv. Nimic nu i-a mai plăcut după ce a terminat liceul. Atunci fusese perioada lui de glorie, când bea cu prietenii și făcea mișto de tipe urâte. Acum, la treizeci și ceva de ani, căsătorit și fără vreun serviciu stabil, viața nu i se mai pare atât de roz. În plus, singurul mod în care se poate trezi din beție e cu un pahar de vin sau cu o bere.

De când gașca de liceu se spărsese, toate mergeau de-a-ndoaselea. Nu-i plăcea serviciul, murise de câteva ori, Veronica era o străină, viața avea gust de căcat. Iar acum trebuia să bea de unul singur. Îi spusese pisicii să bea cu el, însă ea nu-i răspunse.

Dar partea de-a dreptul înduioșătoare mi s-a părut cea în care acceptă să facă pe ghidul, în ajunul Crăciunului, pentru un străin care voia neapărat să ajungă cu sacul plin de cadouri la un centru pentru copii cu dizabilități dintr-un sat. Iar Victor comandă câteva sticle de vin pentru drum și devine ajutorul Moșului.

11 thoughts on “În iad toate becurile sunt arse

  1. Well, citatul care abundă oareşcumva de argou nu e chiar aşa de teribil. La ce minte are tineretul de azi, chiar mă aştept să zică «hoituri super-mişto» (care-mi sună ca un cur), căci «futabile» este un neologism chiar de succes (eu îl folosesc).

    Mai degrabă îmi sună nenaturală referirea la Ăl de Sus («gagicile frumoase până la Dumnezeu şi trei palme mai sus», eu aş fi zis «tipele mişto cu spume»), iar ca bucureştean ce-am fost, n-am auzit niciodată folosit verbul «a duhăni», deşi am cumnată moldoveancă şi am avut şi iubită vrânceancă.

  2. @Béranger: dar gândește-te că așa sunt toate capitolele pare! De la un moment dat ți se ia, chiar nu mai poți suporta limbajul ăla. Îți dorești să dai măcar peste 2 propoziții consecutive fără argou și fără înjurături.

    Mi-e ciudă că nu mai țin minte exact dacă adolescența lui Victor a coincis cu ultimii ai comunismului, dar chiar și dacă nu, personajul respectiv vorbește ca ultimul băiat de cartier din zilele noastre (sau ca zece) și nu cred că „pe vremea lui” se vorbea în halul ăsta.

  3. Chiar ieri am vazut cartea intr-o librarie. Mi s-a parut foarte scumpa si am lasat-o deocamdata. Ce spui tu o indeparteaza si mai mult, chiar daca Dan Lungu e printre preferatii mei.

  4. @Yuki: Hmmm, încă nu știu dacă să-ți dau dreptate sau nu :))

    @Costi: Îmi pare rău că părerile mele te-au îndepărat de carte. Eu zic să o răsfoiești și poate o să vrei să o citești.

  5. In toata viata mea de liceu n-am auzit de “futabil/a”. Cum zicea B. mai sus, un neologism de succes.

  6. Ca sa vezi cat depinde de “the eye of the beholder” – am mai citit o recenzie la cartea asta pe blogul lui dan boeriu si lui exact capitolele alea pare i-au placut; el da si niste exemple mai consistente de argou, care ma fac sa cred ca aici eu as fi mai degraba de parerea ta (dar daca nu am citit cartea, nu pot sti sigur).

  7. @A Reader: mereu am zis că sunt atâtea moduri de a percepe o carte câți cititori sunt 🙂 Normal că totul e subiectiv, doar e vorba de literatură 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s