Deadline

Editura Curtea Veche, colecția Un Roman, 2010

Prima dată când am auzit că Adina Rosetti urmează să își lanseze prima carte am stat și m-am întrebat dacă era Adina Rosetti pe care o știam eu. Apoi am aflat că ea era. Bine, „știam” e mult spus. Îi citeam cu drag articolele din Dilemateca și țin minte că mă bucuram de fiecare dată când scria despre blogurile livrești și odată, la un eveniment literar, sau ceva de genul, chiar am făcut cunoștință. Oricum, așteptam cu nerăbdare să văd cum e cartea ei.

Îmi place când nu știu mare lucru despre cărțile pe care le citesc, deoarece îmi place să descopăr de una singură povestea. Totuși, nu făcusem bine că începusem cartea în metrou. Era o zi de marți, era dimineață, citisem vreo zece pagini din carte și îmi venea să cobor din metrou, să îl iau pe cel care mă duce în direcția opusă și, odată ajunsă acasă, să mă bag în pat cu o cană de ceai și să nu mă ridic de-acolo până nu termin cartea. Din păcate, nu s-a putut, așa că am citit-o și pe asta tot pe bucăți, deși nici vorbă să fi meritat asta.

Mie mi s-a părut, în primul rând, o carte de atmosferă. Multe descrieri (relevante), multe povești despre personaje, multă atenție la detalii. Cartea m-a dus cu gândul la romanele lui Filip, poate și datorită motanului Ben, pe care l-am văzut ca pe un frate de-a lui Siegfried. Aș încerca să povestesc pe scurt ce se întâmplă, dar toate personajele se leagă între ele și aș ajunge să povestesc toată cartea. Poate că unii ar considera subiectul urban, trendy și cool, dar măcar acum nu mai au de ce să se plângă cei care nu credeau că românii pot să scrie și despre altceva în afară de comunism. Miruna e o corporatistă care a murit din cauza surmenajului (da, autoarea s-a inspirat din acel caz real). În urma morții ei, niște bloggeri inițiază o serie de proteste. Din nou, Adina Rosetti se inspiră dintr-un caz real – protestul literar din față de la TVR, organizat de luciat. M-au amuzat descrierile bloggerilor (i-am recunoscut pe câțiva dintre ei, iar apoi mi-am imaginat cine ar intra în categoriile Scriitorul Foarte Important, Artistul Boem, Intelectualul de la Televizor, Ecologistul cu Haine de Firmă) și, în același timp, am fost cât se poate de plăcut surprinsă să citesc despre bloguri și bloggeri într-un roman românesc.

De Miruna se leagă toate celelalte personaje ale cărții: Augustin Dună, șeful ei, care ajunge să vorbească singur, dar care își imaginează că povestește cu iubita lui care l-a părăsit de câteva luni bune; Adam David Emanuel Ioanițescu, cunoscut ca skydancer, bloggerul care organizează protestele după moartea Mirunei; Zaim, bătrânul puțin nebun, care stă în ghena „blocului în formă de U” în care locuiește Miruna și care face niște colaje care-i vor schimba viața după ce vor fi descoperite; motanul Ben, care inițial fusese al Mirunei, dar care fuge din casă și trăiește pentru o perioadă în clopotnița bisericii din curtea blocului în formă de U etc, etc.

Fiecare personaj ajunge să își spună povestea și fiecare o face cât se poate de bine. Cu cât citeam mai mult din carte, cu atât mă bucuram să văd cât de bine e scrisă și cât de atent e construită. Au fost așa de multe pasaje care mi-au plăcut, așa de multe citate pe care le-aș fi scris într-un carnețel cu citate, dacă aș fi avut așa ceva. Un lucru e clar: pentru mine Adina Rosetti e echivalentul feminin al lui Filip 🙂

După un an de vizite, periuța de dinți a Mirunei îl adora pe Daniel, furculițele se topeau de bucurie în mâinile lui mari, măsuța din sufragerie era fericită când el își sprijinea picioarele pe ea, privind la televizor, prosoapele din baie își doreau cu ardoare să-i înfășoare șoldurile, frigiderul ar fi stat toată ziua deschis pentru el, iar hainele, ah!, hainele, toate costumele, bluzele și tricourile ei, chiar și ciorapii și lenjeria s-ar fi dat bucuroase la o parte ca să facă loc în dulap hainelor lui și să trăiască împreună, fericite, până la adânci bătrâneți.

Iar dacă eu nu v-am convins că e o carte care merită citită, poate vă convinge Marius Chivu.

6 thoughts on “Deadline

  1. Habar n-am ce-i acela un skydancer, şi o googlare rapidă nu m-a lămurit în nici un fel.

    Cât despre citatul dat, el este aproape pornografic şi anti-feminist!

  2. @Béranger: skydancer e nickname-ul tipului 🙂

    Și nu mi se pare DELOC pornografic și anti-feminist, ci mi se pare o perspectivă incredibil de faină 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s