Ministerul durerii

Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom, 2010, traducere de Octavia Nedelcu

Mi-a plăcut foarte mult de Dubravka Ugrešić și de-abia am așteptat să-i citesc cartea. Știam cam despre ce e vorba, dar tot am citit-o cu mare plăcere.

Din nou, mi se pare ciudat să vorbesc de plăcere referindu-mă la o carte destul de tristă. O carte cu personaje bântuite de trecutul lor, personaje care nu pot scăpa de „tâmpita de țară”, care vor să uite.

Tania Lucić ajunge din fosta Iugoslavie în Amesterdam, unde predă timp de două semestre un curs de sârbo-croată. Studenții ei sunt, la rândul lor, emigranți din fost țară, fiecare cu etnia și cu povestea lui. Cursurile Tanei sunt atipice: nu le predă literatură, ci încearcă să-i împace pe studenți cu războiul, cu țara, cu trecutul. Le cere să își aducă aminte, să povestească despre ce a însemnat pentru ei Iugoslavia. Iar la început jocul pare să fie pe placul tuturor: fiecare scrie câte-o poveste despre cel mai „iugoslav” lucru pe care și-l aduc aminte și adună aceste povești într-o imaginară sacoșă de rafie cu dungi roșii, albe și albastre. Dar Tania nu își dă seama că nu toți vor să își aducă aminte. Nu există o rețetă pentru uitare; fiecare uită și trece mai departe în ritmul său. Aici cred că a greșit Tania: i-a băgat pe toți în aceeași oală cu nostalgie, când nu avea de unde să știe ce vrea fiecare.

Și după toate acestea, cum te poți dezbăra de trecut, mă întrebam eu… Le ceream studenților mei să se împace cu trecutul, mi se părea că în acest fel se puteau desprinde de acesta. Le-am oferit teritorii nedureroase din acel trecut, insistând să le păstrăm, așa cum își păstraseră părinții copiii, copiii pe copiii lor, la fel cum face mama cu mine și Tata cu Goran. Nu, nu există desprindere. Există doar uitare, ajutați fiind de radierele miloase din creierele noastre.

O carte cu un asemenea subiect nu are cum să nu fie apăsătoare, tristă, deprimantă uneori. Dar Dubravka Ugrešić nu a dus subiectul la extrem. În plus, pasajele despre Amsterdam sunt minunate. Nu am fost încă acolo, dar îmi doresc ca într-o zi să mă plimb cu bicicleta pe toate străduțele acelea 🙂

Și asta e o carte pe care o citești dintr-o suflare, dar, din nou, am apucat să o citesc pe sărite, câteva pagini într-o seară, altele peste două seri. Mi-e dor de zilele alea în care nu mă ridicam din pat pentru că nu puteam să mă desprind de vreo carte…


Advertisements

2 thoughts on “Ministerul durerii

  1. Te cred pe cuvânt, dar mi-ar plăcea să merg și eu acolo ca să mă conving că e așa cum zici 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s