FILB 3.1

Lucrurile s-au mișcat mai încet anul ăsta: comunicatul de presă a venit destul de târziu, nu am văzut nici un afiș pe nicăieri, invitații erau parcă mai puțini ca anul trecut… Nu că nu mă așteptam să iasă bine, dar nu mă așteptam ca ediția de anul ăsta să-mi placă mai mult. Știu că e abia prima seară, știu că ar trebui să las să treacă măcar o noapte până să încep cu laudele, dar adevărul e că mi-a plăcut la nebunie!

Nici nu știu despre ce să vorbesc prima dată. Poate ar trebui să încep cu Varujan Vosganian, care m-a fermecat. Nu, nu i-am citit cartea (dar i-am făcut-o cadou lui L., căreia i-a plăcut mult de tot) și nici nu l-am mai auzit până acum vorbind (eh, dacă nu am televizor), așa că întâlnirea cu el a fost cu atât mai plăcută. M-a cucerit talentul lui de povestitor: mă trezeam zâmbind de câte ori povestea despre copilăria lui, despre bunicii lui și aș fi putut să-l ascult ore întregi. Mie-mi plac poveștile, iar el pare un povestitor pe cinste! Regret că atunci când s-a terminat toată treaba nu am sărit mai repede de pe scaun ca să apuc să cumpăr cartea și să-i cer un autograf. Știu că pot să împrumut oricând cartea de la L., dar voiam volumul meu, cu o dedicație doar pentru mine 😦 Asta e, poate-l prind pe la Gaudeamus…

De Cristian Teodorescu nu mi-a plăcut deloc. Așa, nu e genul meu de om. Prea părea că le știe pe toate. Dar fragmentul din Medgidia, orașul de apoi a fost pe gustul meu și e o carte pe care vreau neapărat să o cumpăr și să o citesc.

După ce am urât aproape fiecare pagină din Christina Domestica și Vânătorii de suflete (cartea mi s-a părut a fi un ghiveci de teme, fără cap și fără coadă, cu câteva pasaje foarte faine, dar pe care mai bine nu o citeam; și acum mă zbârlesc toată când aud de ea), mi-am dat seama că uneori nu e bine să judeci autorul după cărțile pe care le scrie. Răspunsurile lui Petru Cimpoeșu mi s-au părut cele mai pertinente din toată seara și mi-au plăcut cel mai mult. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată ca un om atât de plăcut și mă bucur că m-a convins să mai dau o șansă cărților lui, așa că am trecut și Simion liftnicul pe listă.

Ádám Bodor a fost cel mai retras invitat și îmi pare rău că nu a vorbit mai mult. Dar, pe de altă parte, pare genul care spune ce crede prin intermediul cărților. Noah, ce să fac, va trebui să citesc și o carte de-a lui, deși nu aș ști pe care să o aleg.

Despre ce s-a vorbit de fapt în seara asta? Despre multe: tiraje, premiul Nobel, familii, amintiri, traduceri. Lucruri serioase 🙂 La un moment dat, Varujan Vosganian a făcut un calcul despre cât valorează piața editorială din România și despre cât au investit românii în cărți anul trecut. Ei bine, nu mi se pare corect ca suma respectivă să fie împărțită la numărul de locuitori. De ce să mă simt prost că, după calculele dumnealui, ar reveni cam 0.10 cenți/cap de locuitor dați pe literatură română, când știu clar că în fiecare an cumpăr astfel de cărți de sute de lei? Asta e, nu toți cumpără cărți, nu toți cumpără literatură română, dar eu nu vreau să împart contribuția mea, oricât de modestă ar fi ea, cu cei care nu cumpără. Nici măcar statistic.

În rest, am crezut că o să fiu mai supărată dacă nu o să se umple clubul și dacă nu o să stăm claie peste grămadă, dar în cele din urmă îmi convine așa: mai mult spațiu, mai mult aer. Să meargă să se calce în picioare ca să citească în metrou și prin parcuri (acum să nu credeți că am ceva cu proiectul respectiv, dar mă distrează cum toți se dau mari cititori, dar unul nu a fost la festivalul de literatură), rămânem noi, ceilalți, să îi ascultăm și să îi vedem pe scriitori.

Până acum, am mai citit despre festival la Costi. De-abia aștept ziua de mâine! 🙂

13 thoughts on “FILB 3.1

  1. Sint curios, dupa ce vei citi Medgidia, ii vei mai da omului CT o sansa? :) (“Nu mi l-aș fi imaginat niciodată ca un om atât de plăcut și mă bucur că m-a convins să mai dau o șansă cărților lui, așa că am trecut și Simion liftnicul pe listă.”)

  2. Simion Liftinicul este, indiscutabil, MULT mai reusita decat Christina Domestica și Vânătorii de suflete.

    Medgidia, Cartea Soaptelor si Simion Liftinicul au un aer comun, al unei generatii lipsite de teribilism, care simt ca trecutul, bun sau rau, poate sa fie incalzit si servit astfel spre a fi mai cu ingaduinta si mai cu interes privit de generatiile mai tinere. Nu degeaba i-au adus organizatorii pe cei trei scriitori romani la aceeasi masa.

  3. De acord cu tine in privinta lui Varujan. Exceptional povestitor!
    Despre Petru Cimpoesu… Iti recomand “Simion lifticul”, eu datorita ei m-am “indragostit” de Cimpoesu.
    Din pacate, in seara asta, nu o sa pot veni… Dar astept sa citesc la tine despre ce se va intampla.
    Cat despre faptul ca nu a fost plina sala, sa stii ca e mai placuta atmosfera asa. Semnalul insa nu e deloc pozitiv. Asta inseamna ca literatura romana nu prea atrage. Din pacate.

  4. @Costi: Sau poate arată cu Bucureștiul nu e centrul lumii și trenul pînă acolo e scump. Semnează cel puțin doi cititori de literatură română :)

  5. Ah, dar mă tot ţin să cumpăr «Medgidia, oraşul de apoi» de secole, dar ezit. Nu mă omor cu autorul cărţii, deşi cartea are aerul că se vrea citită…

  6. @Béranger: eu zic să nu te mai ții 🙂 Fragmentul pe care l-a citit suna cât se poate de bine și la cât a fost de lăudată cartea, nu cred că un singur paragraf e fain 🙂

  7. Pingback: Revista blogurilor, 20 -31 octombrie | bookblog.ro

  8. Eşti adorabilă la faza că n-ai televizor. Dacă nu-i figură de stil, toată stima…:) V.V.? O, da, chiar că are o voce şi un zâmbet fermecătoare. Caut să văd şi cum scrie zilele astea că de mult intenţionez. Titlul cărţii sale pomenit aici este, oricum, foarte atrăgător.

  9. @anca: lasă, mai bine fără televizor, că și așa pierd prea multă vreme în fața calculatorului 🙂 Eu am auzit numai de bine despre Cartea șoaptelor și de-abia aștept să vină târgul de carte ca să o cumpăr 🙂

  10. ionuca, eu la Arad mai am încă televizor, dar nu uzăm de el prea tare. În rest, până la proba contrarie:) , gândim la fel. ,,Cartea şoaptelor”? Aseară am început-o, provocată de blogul tău. (A, da, sunt o fire iute la mânie, cam pătimaşă, e drept!:)) Este superbă şi ţi-o zice una ca mine care strâmbă din nas la 75 la sută din proza rom. contemporană. I-auzi, Vosganian:,,mersul prin iarbă e fără de păcat”(p.8), ,,Sângele curge mai încet decât timpul.”(p.9),,Nopţile erau pe atunci mai lungi şi mai bogate, lumina mai puţină şi umbrele mai vii.”(p.11)

    Senzual şi foarte inteligent, pur şi simplu. E cea mai bună carte românească de ficţiune din ultimii cinci ani, în taxonomia mea.

  11. Nu tre’ să fiu convinsă, :) , ştiu din ,,Degete mici”. Filip Florian este unul dintre favoriţii mei, iarăşi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s