V for Vendetta

Titan Books, 2005

Nu ştiu ce e cu mine de mă dau în vânt după distopii. În general sunt sentimentală şi mă ataşez prea mult de personaje, sufăr când o carte nu are happy end, dar când e vorba de distopii totul se schimbă. Cu cât sunt mai sucite şi mai sumbre, cu atât îmi plac mai mult. După ce termin o astfel de carte sunt mulţumită de ce am şi îmi spun că se putea mai rău, mult mai rău. Dar de data asta sunt convinsă că şi noi avem nevoie de un V.

Remember, remember the 5th of November… După un război nuclear de la sfârşitul anilor 1980, Marea Britanie cade în mâinile fasciştilor. Noul regim este unul, evident, totalitar: dispar libertăţile şi drepturile, populaţia este mereu monitorizată şi ţinută sub supraveghere, celor din conducere nu le scapă nimic, nici o mişcare greşită, nici  cea mai mică urmă de revoltă împotriva sistemului. Sunt create lagăre în care sunt deportaţi cei de culoare, homosexualii, evreii şi alţii care prezintă comportamente deviante.

În Londra acelor vremuri un terorist mascat le dă de furcă autorităţilor: aruncă în aer clădiri, omoară oameni sus-puşi, se joacă de-a şoarecele şi pisica cu poliţia, le dă peste cap sistemul şi seamănă idei năstruşnice despre revoltă şi libertate în mintea populaţiei. Nimeni nu ştie cine este misteriosul terorist, dar după cum bine spunea chiar el, nu oamenii contează, ci ideile.

V nu este altceva decât produsul acelui sistem, un om pe care s-a experimentat într-unul dintre acele lagăre, dar care a reuşit să scape. Iar acum vrea să se răzbune. I-a luat ceva timp până a pus totul în ordine, dar a fost atent la cele mai mici detalii, iar un asemenea plan nu are cum să dea greş.

Am pornit cu prejudecata că dacă e comic book, atunci povestea trebuie să fie una uşor de digerat. După primele pagini mi-a fost clar că mă înşelasem amarnic. Nu e nimic light în cartea asta, totul e cât se poate de serios, de grav. Alan Moore şi David Lloyd împrumută multe idei de la alţi scriitori (mi s-a părut că în unele părţi sunt chiar prea orwelieni), dar pentru mine a contat mai mult faptul că le-am auzit rostite de V.

V a devenit noul meu personaj preferat. Silly or not, o să-mi fac tricou cu el măcar pentru replicile cu “ideas are bulletproof” şi “people should not be afraid of their governments. Governments should be afraid of their people.” Şi oricât de ruptă de lumea din jur aş fi (nu am televizor, nu ascult radio, nu citesc ziare), tot mi se pare că avem nevoie de un V.

Sunt convinsă că o să recitesc cartea în curând. Şi chiar dacă nu m-a împins să fac lucruri măreţe, dacă cineva o să mă întrebe vreodată care sunt cărţile revelatorii pentru mine, printre alte nume o să spun şi V for Vendetta. Uneori e bine să ţi se amintească în cel fel de lume trăieşti şi cine sunt cei care te conduc chiar şi de un comic book.

Ps. NU vă uitaţi la film! Am mai văzut ecranizări proaste, dar asta întrece orice imaginaţie! Nu-i de mirare că Moore nici nu vrea să audă de film. Nu alegeţi varianta rapidă, ci staţi 1-2-3 zile cu comic book-ul ăsta în mână. Sigur nu o să regretaţi!

8 thoughts on “V for Vendetta

  1. mie-mi place filmul,chiar foarte mult.nu mi-am facut tricou cu el,dar mi-am facut steag. de unde ti-ai luat cartea?

  2. @NU: Da, da, are multe idei “reciclate”, dar V este numai unul 😀 Merci de sugestie, o să mă uit după ce citesc şi văd Watchmen 😀

    @1: Eu am comandat cartea de pe bookdepository.co.uk Cărţile de acolo sunt ieftine, nu au taxe poştale şi ajung foarte repede. Try it! 🙂

    Poate după ce citeşti comic book-ul, filmul nu o să-ţi mai placă aşa de mult 😛

  3. asta e prima data de cand iti citesc blogul cand am citit o carte in aprox. acelasi timp cu tine. si nu stiam ca o citesti. 😛
    that aside, pe mine parca nu m-a marcat cartea asa tare, desi de obicei ador distopiile. am vazut filmul inainte, o fi din cauza asta. cred ca (mie) cea mai puternica impresie mi-a lasat-o V, infatisarea si misterul lui si nu ideea/ideile in sine. si odata ce m-am intalnit cu ele deja… nu stiu nu stiu.

  4. @fly: Oh, sigur filmul a stricat cartea pentru tine. Îmi pare tare rău, eu în continuare o consider minunată (puţin spus).

    Cât despre idei, e clar că le reciclează, dar cum spuneam şi mai sus, faptul că le-am auzit “din gura lui V”, de care m-am îndrăgostit de la primele pagini :P, a contat mult mai mult 🙂

  5. Pingback: Rainbow Books » Leapşă de la Octavian

  6. Pingback: Rainbow Books » Watchmen

  7. Pingback: Rainbow Books

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s