Mă enervează că m-am abţinut cu greu să nu-mi cumpăr cărţi timp de 4 luni (pe 4 aprilie expiră oficial pariul) şi tot nu am rezolvat nimic. Am aceleaşi teancuri cu cărţi necitite lângă pat şi aceleaşi cărţi nerăsfoite în bibliotecă. Iar banii pe care mă gândeam că o să-i economisesc s-au dus nici eu nu ştiu pe ce; măcar cărţile sunt palpabile, le am în bibliotecă, simt că am făcut ceva cu banii ăia. Dar acum? N-am nici cărţi, nici altceva.
Mă enervează că tot nu mă învăţ minte: cum o să mă întorc din vacanţă, cum o să mă năpustesc în Cărtureşti şi o să-mi iau 3-4-5 cărţi pe care e “musai” să le am, dar pe care poate nu o să le citesc nici peste 2 ani. Şi nu mi se pare corect că procedez aşa nici faţă de ele, nici faţă de mine. Dar pot să mă opresc? Nu.
Şi mă enervează că atunci când termin o carte de citit şi trebuie să-mi aleg o alta nu-mi place nici una: asta are copertă naşpa, pe asta de ce naiba am cumpărat-o?, asta e prea groasă, asta e prea subţire, pe asta vreau să o citesc în engleză etc. Uneori mă port foarte urât cu ele. Şi acum aş avea aşa mult timp să citesc şi ba nu am chef, ba fac altceva, ba merg cu bicicleta… Când naiba o să citesc toate cărţile pe care le am, toate cărţile pe care o să le cumpăr, toate cărţile pe care vreau să le citesc?
Ah, deşertăciunea deşertăciunilor…