Es wird mir fehlen, das Leben

Rororo Verlag, 2000

Lustige Seiten von Brustkrebs:
1. Du lässt dir die Haare kurz schneiden, weil sie dir eh ausfallen, und siehe da, die Frisur steht dir gut. Du nimmst dir vor, nie wieder eine andere zu tragen.

Eu nu pot să văd nici un “aspect amuzant” al cancerului la sân. Una dintre bunicile mele a murit de cancer la sân şi în secret sunt cât se poate de speriată că într-o zi o să sufăr şi eu de aşa ceva. Aşa că am citit cartea asta cu sufletul la gură (şi dicţionarul aproape) şi am rămas cât se poate de impresionată de tăria de care Ruth a dat dovadă.

La 32 de ani a aflat că suferă de cancer la sân şi că nu se poate opera. I s-a spus că are 80% şanse să trăiască încă 5 ani. Apoi şansele au scăzut la 50%. Ruth a murit la un an după ce a fost diagnosticată. Avea 33 de ani, un soţ pe care-l cunoscuse cu 12 ani în urmă şi doi gemeni de doi ani. Plus familie, plus prieteni, plus cititorii din The Observer, care au fost alături de ea pe toată perioada bolii ei.

Ruth era jurnalistă, scria pentru diverse ziare şi reviste in UK şi nu s-a oprit din scris decât atunci când a fost mult prea slăbită. Cărticica e o culegere de e-mailuri, scrisori şi articole de-ale ei, toate din perioada în care era bolnavă. Mă aşteptam să dau peste o tipă care se întreba repetat “de ce eu?” şi care se văicărea tuturor prietenilor de starea ei, de ce o să se întâmple cu copiii ei după, de faptul că e prea tânără pentru aşa ceva etc. În schimb, am dat peste o tipă care făcea haz de nacaz, care dădea impresia că s-a împăcat cu gândul că trebuie să moară mai repede decât se aşteptase vreodată şi care nu voia să facă o tragedie din toată situaţia.

Mi s-a părut incredibil de curajoasă şi stăpână pe sine, cel puţin în relaţia ei cu ceilalţi. S-a luptat cu boala, a încercat tot, de la chimioterapie, la ierburi chinezeşti, tot ce i-a fost recomandat. Din păcate, a fost prea târziu ca să mai poată face ceva. Nu ştiu cum se poate împăca o persoană cu vestea că are o boală incurabilă şi că urmează să moară. Nu ştiu dacă într-adevăr poţi accepta o aşa sentinţă. Mi s-a părut incredibil că le scria prietenilor despre boala ei ca despre ceva normal; le scria despre tratamente eşuate şi despre cum îi cădea părul; despre cum a preferat să renunţe la tot felul de terapii alternative şi să cheltuiască sute de lire pe tot felul de nimicuri care o făceau să se simtă bine pe moment.

Nu mai ştiu ce să zic despre cartea asta, decât că toate micile mele nemulţumiri şi griji au dispărut în cele 3 zile cât am fost alături de Ruth. Nimic nu e mai înspământător decât moartea.

Aici puteţi citi un fragment din carte şi poate vă încumetaţi să o şi cumpăraţi.

3 thoughts on “Es wird mir fehlen, das Leben

  1. Dupa primele doua paragrafe mi s-a facut pielea de gaina.
    Si nu poti sa nu te gandesti ca micile tale probleme sunt doar atat, mici 😐

  2. @andreea: exact! Ne facem atâtea probleme din nimicuri, când sunt altele lucruri care contează mult mai mult

    @coryamor: nici nu vreau să mă gândesc prin ce trec cei care ştiu că în x timp o să moară…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s