Mrs Dalloway

Wordsworth Classics, 2003

În ceea ce priveşte relaţia mea cu Virgina Woolf, a doua noastră întâlnire a fost cu noroc. Dacă To the Lighthouse mi s-a părut mai mult plictisitoare, Mrs Dalloway a fost genul meu de lectură: interbelic, Londra, high-class society, probleme existenţiale etc.

În viaţa de zi cu zi urăsc tot ce înseamnă etichetă, “trebuie să…”, “nu se cuvine să…”, haine elegante, ipocrizie, lucrurile în jurul cărora se învârte, de fapt, viaţa doamnei Dalloway. Mă fascinează să citesc despre oamenii care şi-au trăit viaţa (poate unii încă o fac) respectând cu stricteţe toate regulile societăţii. Care, poate, nici nu au cutezat să creadă că se poate şi altfel. Care îşi acceptă liniştiţi şi împăcaţi soarta şi care, de multe ori, îi lasă pe alţii să decidă pentru ei.

Clarissa Dalloway e provine dintr-o familie veche, englezească, e şcolită, căsătorită cu Richard, care şi el e de viţă nobilă, îşi ocupă timpul cu organizatul petrecerilor, se supără când vreo doamnă din înalta societate, pe care oricum nu o place, nu o invită la prânz, eh, până la urmă şi asta e ca un fel de slujbă, nu?

Flashback-urile din carte mi s-au părut cam obositoare la început: se trecea de la prezent la trecut, de la un personaj la altul, stilul era oricum destul de dens, mi-a luat ceva până să mă obişnuiesc. În tinereţe erau nişte visători cu toţii (Clarissa, Sally, Peter), unii mai rebeli, alţii mai cuminţi, ca în cele din urmă să ajungă nişte conformişti. Mi-a plăcut mai mult de tinerii aceia care îşi pierdeau nopţile povestind despre tot şi despre nimic, decât de adulţii care în afară de politeţuri greţoase şi bârfe nu ştiu ce altceva să scoată pe gură.

There they sat, hour after hour, talking in her bedroom at the top of the house, talking about life, how they were to reform the world. They meant to found a society to abolish private property, and actually had a letter written, though not sent out. The ideas were Sally’s, of course – but very soon she was just as excited – read Plato in bed before breakfast; read Morris; read Shelly by the hour.

Mi s-a părut interesant să o cunosc pe Mrs Dalloway, dar nu mi-ar plăcea deloc-deloc să ajung la fel ca ea 😀

6 thoughts on “Mrs Dalloway

  1. am avut vreo 2-3 tentative sa incep romanul in engleza, insa mi-a fost prea greu, si nu am mai cautat o traducere… intr-adevar, la inceput te cam alearga, e prea greu…
    hm, zici ca o cheama Clarissa? frumos nume, zau asa! cel mai frumos! 🙂 🙂

  2. Nici nu mai stiu ce m-a facut pe mine sa cumpar cartea asta pe cand eram in liceu, ba chiar pe cand incepeam cu adevarat sa citesc. Si a fost interesant ca nu m-a deranjat stilul, ba chiar am gasit ceva frumos si interesant in el, si asa mi-a placut si mai mult (am citit-o in romana). Apoi am mai incercat si “Camera lui Jacob”, care mi-a placut la fel de mult chiar daca poate nu e la fel de buna ca si “Doamna Dalloway”. Ma bucur ca ti-a placut, eu ma chinui mereu sa conving pe cineva sa o citeasca. Mi-o da inapoi dupa ce se convinge ca e de necitit *-|

  3. @ coryamor: măcar pentru nume mai trebuie să îi dai o şansă cărţii ;))

    @ Liviu: până la urmă m-am împăcat cu stilul. Mi-a plăcut că m-a forţat să stau în pat şi să citesc, fără să vreau să fac mii şi mici de pauze mici. A fost exact ca în zilele bune când aveam răbdare să stau mult timp cu o carte-n mână 🙂

  4. @ Carmen: sunt foarte drăguţi cerceii!!! Poate o să-mi comand o pereche când mă întorc în Bucureşti ;))

    @ Alex: pe undeva pe acolo 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s