Şi Hams Şi Regretel

Editura Polirom, colecţia Ego.Proză, 2009

Pentru tine am învăţat toate regulile lumii, te-am aşteptat cu buchete de flori, am tăiat felii de pepene, le-am scos sâmburii, am făcut conversaţie, am băut ceai, am răspuns “traducător din norvegiană” la întrebarea “ce vrei să te faci când o să fii mare”, am început să spun “bună ziua” la venire şi “bună seara” la plecare, am privit şi am ascultat oamenii, pentru tine am început să gândesc ca ei.

Mi-e aşa de greu să scriu ceva despre cartea lui Matei. Clar e o carte care trebuie citită, de preferat cu nişte şerveţele la îndemână, că eu am început să plâng încă de pe la pagina 11, noroc cu piticii care apăreau exact la timp.

Pe mine lucrurile pe care el, un tip care se află într-o casă, la munte, i le scrie ei, care a rămas în oraş, m-au dat gata. Nu sunt declaraţii nemaiauzite, sfaturi excepţionale, adevăruri supreme, ci sunt acele banale small things pe care fiecare cuplu le are, dar pe care nu mulţi le apreciază aşa cum ar trebui: mirosul pielii ei, cearta aia de atunci, cum el îi citea ei din cărţi, aluniţa de sub sân… Toate nimicurile ăstea m-au înduioşat până la lacrimi, că aşa sunt eu, a sentimental fool

E mult frig şi ceaţă în cartea asta. Şi singurătate. Aşa că în zilele în care am citit-o am fost mai antisocială decât de obicei şi am stat doar în pat şi nu am vrut să văd pe nimeni. Şi chiar dacă piticii mi-au fost tare simpatici – Usi pelticul, Altfred cel serios şi Regretel care mereu îi părăsea ca să dea curs sentimentelor sale amoroase – tot nu au reuşit să mă înveselească.

Aseară, la Povestitorii de la Şosea, s-a spus cum că ar fi o carte fantasy. Mie nu mi se pare deloc aşa, ba eu am văzut-o cât se poate de lumească, de cu picioarele pe pământ. Da, normal, există piticii, dar până la urmă ei nu sunt decât o proiecţie a personajului. Trecerea asta de la viaţa de zi cu zi la “elementele fantasy” e atât de subtilă că de-abia o simţi. Ai impresia că piticii există, că e cât se poate de normal să te tragă de şireturi, să doarmă în părul tău şi să te vegheze când ai febră. Acum să nu credeţi că am ceva cu fantasy-ul, dimpotrivă, sunt câţiva autori de fantasy care-mi plac muuuult de tot, dar am ceva cu etichetările. Până la urmă cu toţii avem piticii noştri, de ce nu le punem şi lor o etichetă, huh?

Băiuţeii am citit-o de două ori, Zilele regelui la fel, şi ştiu sigur că Şi Hams Şi Regretel o să aibă parte de recitiri. E genul meu de carte-obsesie 🙂

15 thoughts on “Şi Hams Şi Regretel

  1. ok…deci recenzia a fost de nota 10…..asa ca….cartea a fost achizitionata :-w…..acum ma apuc sa citesc….sper sa imi placa pt ca ZILELE REGELUI,nu m-a impresionat…:|

  2. Cand citea din ea autorul, la Povestitori, aproape ca mi-au dat lacrimile. La “mogaldete de ceata” m’a cucerit definitiv. De abia astept sa ma pun putin pe picioare cu fondurile si sa o iau si eu. 🙂

  3. @ Yuki: musai să-mi spună A. dacă i-a plăcut cartea 🙂

    @ coryamor: dar să citeşti şi Băiuţeii şi Şi Hams şi Regretel. Sunt amândouă minunate! 🙂

    @ mony: uffff, cum să nu-ţi fi plăcut? Mie îmi place la nebunie cum scrie Filip: he’s a real pro 🙂 Poate că de vină era subiectul cărţii. Eh, sunt Şi Hams Şi Regretel e complet altceva – pun pariu că o să-ţi placă ;))

    @ Arana: daaa, şi Matei e aşa de good with words! Sunt ceva de speriat fraţii ăştia! Mai rar atâta talent în aceeaşi familie ;))

    @ Costi: Of, nici nu-mi bat capul cu chestii din ăstea. La Rădulească se uită tot poporu’, la cartea lui Matei ajunge cine trebuie 🙂

  4. Eu nu am recitit o carte in viata mea. Consider ca sunt asa de multe lucruri de care nu am auzit incat sa recitesc ceva oarecum cunoscut mi se pare o pierdere de timp.

  5. @ Răzvan: depinde de ce citeşti. Eu citesc pentru că îmi plac poveştile din cărţi. Nu mi se pare waste of time să recitesc ceva care mă face să mă simt bine 😉

  6. am citit cartea. Cum poate sa-ti placa si sa nu-ti placa deloc aceeasi carte?
    dear husband a rezistat pana la capitolul lui Usi 😀

  7. @ Yuki: Interesant ce spui tu acolo 😀 Mie mi-a plăcut de la prima până la ultima pagină 😀

  8. mie mi-a placut sigur pana omoara catelul, pe urma nu mi-a mai placut deloc. problema e ca mi-a placut mult de tot la sfarsit 😕

  9. @ roşu vertical: da, scriitura lui Matei nu e chiar pentru toată lumea, poate de aia şi senzaţia că e o carte pe care fie o iubeşti, fie că urăşti. Eu m-am îndrăgostit de ea de la primele pagini şi am terminat-o şi mai îndrăgostită 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s