Saturnin

Charles University in Prague, The Karolinum Press, 2006

Normal ca nu m-am putut abtine sa nu-mi cumpar carti din Praga. Procesul lui Kafka l-am citit cand aveam vreo 14 ani si de atunci nu m-am incumetat sa citesc si altceva, asa ca nici nu m-am uitat la traducerile lui. Kundera imi place dar inca am o carte necitita in biblioteca; pana la urma mi-am cumparat Hrabal (mai, ce-mi place I served the King of England!!!) si Saturnin, pe care Pavla mai ca nu mi-a indesat-o in geanta.

E un hardcover destul de marisor, cu desene dragute si scris mare. Din ce mi-a povestit Pavla cartea nu e o capodopera ceha, dar ca nu stie vreun ceh care sa fi citit cartea si sa nu-i fi placut. Bineee, am cumparat-o si pe asta. Si cum ziua pana dupa-masa tarziu ma plimbam incontinuu prin oras, seara eram prea obosita pentru “viata de noapte”, asa ca stateam cu Pavla si citeam.

Nici ca se putea o carte mai nimerita pentru noptile lenese din Praga! Am savurat Saturnin de la prima pana la ultima pagina! Eram curioasa sa vad cum e traducerea si am doar un singur repros sa-i fac domnului Mark Corner: prea a “anglicanizat” numele personajelor. De multe ori uitam ca actiunea se petrece in Cehia si fiecare referire la Praga ma lua prin surprindere. In rest, traducerea reda cat se poate de bine ironia si umorul personajelor.

Saturnin e de fapt numele unui personaj din carte; un manservant plin de tact, caruia nu-i scapa nimic. In plus, este mereu gata sa sara in ajutorul angajatorului sau. Mai face si pe Cupidon si este pregatit pentru situatii extreme. De fapt, Saturnin iubeste aventura si chiar o simpla vacanta la tara se poate transforma intr-una plina de peripetii daca este si el prin preajma. Iar daca printre invitati se numara si matusa Catherine, o vaduva fara scrupule si ahtiata dupa bani, povestea nu poate decat sa fie si mai interesanta. Iar cand dupa o furtuna oaspetii casei de la tara se vad sechestrati de restul lumii, cu alimente care sa le ajunga cat pentru 3-4 zile si cu matusa Catherine care mereu isi baga nasul peste tot, ei bine, de-abia atunci incepe cu adevarat aventura.

Cartea e scrisa in vremea in care nu puteai sa i te adresezi unei domnisoare pe numele mic fara ca aceasta sa iti fi permins, iar a avea servitori era ceva normal. Eticheta continea mai multe “nu”-uri decat “da”-uri si in nici un caz nu puteai sa iti exprimi liber parerea despre cineva. Cred ca ar trebui sa ma reapuc de clasici, se pare ca m-am reindragostit de vremuri de mult apuse 🙂

Oricum, Saturnin (personajul) merita un 10* pentru ironia, spiritul de aventura, inventivitatea de care da dovada, precum si de incalcarea flagranta a etichetei 😀

Saturnin begged to differ in a polite manner and maintained that he’d had no intention of insulting the young gentleman. Moreover he had not failed to acknowledge the dear lady and could even recollect the form of his address. He had apparently greeted her with a respectful “Oh, hello!”.

My aunt shouted that he was a shamless liar, that Saturnin had distorted the truth in his smart alec way and that she was nobody’s fool. Apparently he had made a face upon seeing her and his comment had been “Oh Hell!”.