Aberatii de bun-simt

Editura Polirom, colectia Ego.Proza, 2007

Nu stiu cum de am ajuns sa citesc cartea asta asa de tarziu, avand in vedere ca l-am descoperit pe Sorin Stoica in Dilemateca, cu fragmente din acest volum. Tin minte ca am ras in hohote citind Aventurile unor romani in strainatate si apoi ma tot uitam pe site-ul Polirom ca sa vad cand apare cartea. Intre timp am cumparat celelalte carti scrise de Sorin, iar de asta am uitat *rusine sa-mi fie!*

Dar am cumparat cartea de la Bookfest si am citit-o intr-o dupa-masa, asa ca mi-am facut datoria fata de ea. Din pacate, nu mi s-a parut chiar asa faina ca O limba comuna. Are unele povestiri foarte misto (Cica…, Vocabular alternativ, Placinta cu visine, Aventurile unor romani in strainatate etc), si are unele povestiri care mi-au starnit vag interesul.

Oricum, nu e o carte de ocolit; exista totusi un echilibru intre partile bune si cele mai putin bune. La final nu iti pare deloc rau ca ai citit-o. Si nu zic asta doar pentru ca e scrisa de Sorin Stoica.

Intr-o dupa-amiaza, cand Paganel a avut proasta inspiratie sa le treaca pragul, in curtea familiei Ghindoc situatia se prezenta in felul urmator. Ghindoc al batran atarnase niste pastrama pe prispa. In niste carlige. Si cainele mancase toata pastrama. Drept urmare, batranul alerga cainele ca sa faca din el pastrama. Din caine. Ghindoc al mic (al mic e un fel de-a spune, avand in vedere ca era intr-a XII-a) alerga si el cainele, dar din motive umanitare. Ca sa-l salveze de toporul lu’ tac-su’.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s