Firmin

Editura Polirom, colectia Biblioteca Polirom, 2009

Normal, am citit cartea pentru ca apucase Terorista sa scrie pe blog ca ii place. Nu ne-am nimerit noi chiar la fiecare carte (ar fi fost si culmea), dar am stiut ca asta nu are cum sa nu-mi placa. Iar dupa ce am mai stat putin pe holul facultatii de vorba cu Natalia si am vazut editia aia misto in engleza pe care o avea, am zis ca e musai-musai sa o citesc.

Si tare bine am facut! Firmin e asa de simpatic, incat te indragostesti de el de la primele pagini si apoi astepti cu nerabdare ca sa vezi prin ce aventuri mai trece. Firmin, saracul, e un sobolan care a avut norocul sa se nasca in subsolul unei librarii din Boston, intr-un cuib facut din paginile rupte din Veghea lui Finnegan. Spun ca a avut norocul pentru ca locul in care a venit pe lume a fost cat se poate de important in formarea sa ca… sobolan. Oh, el nu e genul acela de creatura scarboasa, de care sa te feresti cand fuge prin fata ta. Sau poate ca este, dar doar la exterior. De fapt, Firmin are un suflet de om prins intr-un trup ingrat de sobolan.

Daca la inceput a mancat paginile cartilor care se aflau in subsolul librariei, mai apoi a inceput sa citeasca, iar prin povestile si romanele pe care le citea a ajuns sa cunoasca lucruri nebanuite despre oameni, locuri, adevaruri ale vietii. Iar de atunci incolo, viata lui de sobolan nu a mai fost la fel. Incearca in fel si chip sa se imprieteneasca cu Norman, proprietarul librariei, dar ajunge in cele din urma sa locuiasca impreuna cu Jerry, un scriitor ratat. Nu ii plac sobolanitele, ci femeile din filmele pornografice pe care le urmareste seara de seara la cinematograful Rialto.

Zabovind, asa cum faceam in fiecare noapte, asupra misterioaselor interstitii dintre lectura si o gustarica usoara, am descoperit o relatie remarcabila, un soi de armonie prestabilita, intre gustul si calitatea literara a cartilor. Ca sa stiu daca merita sa citesc un volum, era destul sa rontai o mica portiune de text. Am invatat sa folosesc in acest scop pagina de titlu, lasand textul intact. “Daca-i bun de mancat, e bun de citit” a deveni mottoul meu.

In plus, Firmin e la fel de inocent si credul ca un copil si doar din experienta invata ca oamenii nu pot sa treaca peste bariera impusa de corpul sau si ca in ochii lor un sobolan e doar un sobolan si atat. Mi-a placut ca de multe ori nu ti-ai fi dat seama ca cel care povesteste nu este om; Firmin e sensibil si inteligent, e curios si patimas, e mult mai bun decat multi dintre oameni. Si totusi, duce o viata cat se poate de nefericita pentru ca cei pe care ii crede egalii sai nu stiu cum sa se fereasca mai repede de el.

Un alt lucru care mi-a placut tare mult la cartea asta a fost traducerea lui Vali Florescu. Se vede ca si ea a fost incantata de carte din moment ce a tradus-o asa de bine si de fain. E una dintre cele mai bune traduceri din engleza pe care le-am citit recent si sper sa traduca asa cat mai multe carti 🙂

6 thoughts on “Firmin

  1. Încă nu am citit-o, prezentarea ta chiar m-a convins să mă reped să mi-o iau, dar la prima vedere îmi aminteşte foarte mult de o carte din copilăria mea, “Povestirile unui şoarece de bibliotecă” de Ion Acsan. Dacă o ştii…

  2. Se pare că da:
    http://www.coltulcolectionarului.ro/ion-acsan-m-37888.html
    Eu cred că n-o mai am, dar ar merita să caut prin nişte cotloane.
    Nu ştiu cum aş privi-o acum, ţin minte doar că în copilărie mi-a plăcut, avea o intenţie educativă, dar îmbrăcată într-un aspect simpatic. Pe vremea aia citeam foarte mulţi autori români, ceea ce acum nu prea mai obişnuiesc, shame on me!
    (Acum, văzând anul de apariţie al cărţii – 1985, îmi dau seama că exact în anul ăla învăţam să citesc…)

  3. Bun, gata, am cumpărat/citit Firmin. Pe nerăsuflate. Destul de simpăticuţ. Am notat în special gustul pe care îl dădea cărţilor – “nu există decât o singură aromă aparte care se apropie cât de cât de aceea a cărţilor, şi anume aroma de cafea” şi filosofia asupra speciilor existente pe lume: “există două feluri de animale pe lume, cele cu darul vorbirii şi cele fără”.
    Într-adevăr, o carte din care omul nu iese cu o imagine prea bună… dar, tocmai şi datorită unor astfel de cărţi, este o specie… perfectibilă 🙂

  4. Wow, ce rapida esti! 🙂 Daaaa, sunt multe scene dragute in carte, chiar e o carte care se citeste pe nerasuflate 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s