nimeni mai scrie prefeţe sau postfeţe, nu mai sunt la modă, se pare că toată lumea ştie ce citeşte. dacă vrei ceva, citeşti coperta patru – din new york times sau alte cronici anonime – pentru care toate cărţile sunt capodopere.
înainte, orice carte era însoţită cu prefaţă/postfaţă care te familiariza cu cartea, cu autorul, se pornea de la presupunerea că nu toată lumea are cultură literară. mi-aduc aminte de bpt-uri şi nu mai spun de colecţiile de literatură contemporană ale univers-ului, romanul secolului XX cu care eu cel puţin mi-am făcut mâna/ochiul/lectura.
dar acum… ori editura face economie şi nu vrea să dea cuiva bani să-i scrie ceva acolo, ori nu mai sunt filologi care să „explice”, ori e un complot pentru ignoranţa cititorului :).
mie mi-e dor să citesc o prefaţă bună…
Scrisa de Dragos.
[Mi-a placut ideea de a face schimb de posturi pentru bloguri inca de cand am citit la Gramo despre ea, dar pentru ei nu am avut ce sa scriu (sorry, guys!). In schimb, pentru Dragos sigur gasesc eu ceva 🙂 ]
Rainbow books 
Sa stii ca mai citit prefete in cartile celor de la Polirom, doar ca prefer sa le citesc la final. Mi se pare ca multe dintre ele dezvaluie mult prea mult din actiunea cartii, iar atunci de ce m-as mai obosi sa citesc cartea? 🙂
Foarte fain subiect. Si mie imi placeau cele de la Bpt, desi aproape intotdeauna le citeam la finalul cartii. Unele erau aproape la fel de bune – sau chiar mai bune – ca si cartea, altele erau plicticoase. Prefete bune am mai gasit si la edituri din afara, aici, mai ales dupa 90, parca s-a pierdut importanta lor.
Nu sunt de acord. Ai dreptate în ceea ce spui, dar nu spui nişte chestii.
Dacă azi nu se mai scriu prefeţe (şi probabil că nu se mai scriu, n-am făcut un sondaj) este pentru că se scrie foarte mult, or nu chiar toate cărţile “merită” o prefaţă.
Romanul secolului XX a fost un eveniment care merita adnotat cum se cuvine. S-a tradus atunci ce era mai modernist şi mai subversiv, iar cineva acolo sus simţea nevoia unor reglaje. O prefaţă pre-orienta, dăscălea, acolo unde o avangardă primejdioasă ameninţa să facă ţăndări nişte concepţii.
Plus că, azi, nu mai apar cărţi “de nicăieri”. Nu-ţi trebuie “cultură literară” să ştii cam în ce zonă se învârte o carte. Îţi trebuie net. Şi dacă autorul nu e minuscul şi cartea nu e o mizerie, vei găsi.
Şi încă o chestie. Nu toată lumea iubeşte/citeşte prefeţe. Mie îmi plac, ţie îţi plac, dar mă îndoiesc că e general valabil.
No, ciau!
am eu Prefata la cartea mea (asa cum a fost, Vinea 2008), dar atat de cuprinzatoare si suficienta incat… din ce stiu, n-a aparut decat o singura cronica la carte ulterior 😀
@ Cinabru: eu citeam datele despre autor la inceput si mereu spuneam multe “wow”-uri 😀
@ okta: Dar una e sa cauti tu pe net (ah, de cate ori nu mi-am propus sa fac asta si pana la urma…) si alta e sa fie acolo, in carte, sa iti fac cu ochiul 😀
@ ddm: poate ca altele sunt cauzele 😀
aaaaa interesant…….cica