Printese…

…date uitarii sau necunoscute

Editura Vellant, 2007

Mai frumos cadou de Martisor nici ca se putea! Visez la cartea asta de cand a aparut si am rasfoit-o in Carturesti minute-n sir. Voiam sa o cumpar, dar m-as fi simtit vinovata ca ma rasfat in asemenea hal. Copilul din mine voia cu disperare cartea, adultul il pleznea peste mainile obraznice ori de cate ori se apropiau de carte cu gandul de a o cumpara. Si uite asa a trecut vremea, suspinand cand o vedeam in librarii, luandu-mi carti “serioase” in schimb si incercand sa ma amagesc ca intr-o zi, cineva care va tine mult, mult, mult la mine o sa mi-o daruiasca. Minunea s-a petrecut vinerea trecuta, iar acum Printesele sunt ale mele! 😀

Oh, cartea de ATAT de frumoasa! Am avut timp sa ii studiez fiecare desen in parte, sa recitesc textele care mi-au placut, sa fiu atenta la toate detaliile. Iar Printesele sunt care mai de care mai simpatice. Cel mai bine m-am inteles cu printesa Esperlu&te si cu printesa Matüvü. Prima pentru ca “De cum e gata masa ori vreun bal, juna printesa Louis&te d’Esperlu&te / o ia la sanatoasa &, urcand cele o mie de trepte,-nc&-inc&, intra,-n secr& in cabin&-ul de lectura. / Unde citeste fie ce-o fi: literatura, filosofie, versuri, snoave, romane pline de brasoave.”, iar a doua pentru ca “Si-a marcat epoca printr-o multime de scandaluri, / dand sistematic peste cap ceremonialul, forma protocolara, norma, / convenientele sociale, eticheta. /In lume, poarta cele mai fistichii costume, / cele mai stranii: rochii de hartie, imponderabile, de sticla, chiar de plastic. / Paru-i este rosu sau albastru […]”

Printesele sunt care de care mai altfel. Si sunt cu atat mai speciale! Si ce nume strasnice au: Amnezia, Doremi, Noctia, Partzsec si numele meu de printesa preferat: Pupidulce :X Am savurat fiecare pagina, fiecare ilustratie, fiecare rima! Traducerea e superba, Serban Foarta cred ca s-a distrat de numa’ lucrand la cartea asta!

In ceea ce priveste categorisirea cartii ca fiind una “pentru copii”, mai, nu stiu ce sa zic. Una pentru copii mari sigur este, asa ca eu imi imaginez mamele cumparand cartea pentru ele, dar spunand ca o iau “pentru aia mica” 😀

Ce mai, biblioteca mi s-a colorat si a intinerit vizibil cu o asa carte! ^_^

First among sequels

Thursday Next, detectivul literar, se intoarce. Au trecut vreo 20 de ani de la actiunea ultimei carti – Something rotten – iar acum Thursday e mama a 2 copii, sotie iubitoare si conduce o firma de… covoare. Eh, bineinteles ca firma e acoperirea de care are nevoie ca ea si ceilalti agenti SpecOp sa isi continue munca. Iar in cazul lui Thursday asta e inca o acoperire pentru adevarata ei munca: Jurisfiction agent in lumea cartilor 😀

Ah, iubesc lumea asta nebuna pe care Jasper Fforde a creat-o! Sunt la fel de entuziasmata de aceasta calatorie a personajelor inventate de el in carti “reale” cum am fost cand am citit prima carte din serie. Chiar nu pot sa-mi dau seama de ce nu s-au tradus inca la noi. Da, da, cel mai bine e sa le citesti in original – lui Fforde chiar ii place sa se joace cu limbajul – dar daca ar aparea in romana si li s-ar face o campanie cat de cat OK, sunt sigura ca ar prinde la publicul bookaholic de aici. Sa fim serios, o carte fantasy de aventuri care te poarta prin romane precum Jane Eyre, Pride and prejudice, care iti face cunostinta cu the Cheshire Cat, Miss Havisham, o carte in care exista o politie a cartilor – cum sa nu iti placa asa o carte??? Mda, bine, imi dau seama ca sunt si “oameni seriosi” care nu citesc astfel de “cartulii”, dar treaba lor, nu stiu ce pierd 😀 Auzisem la un moment dat cum ca o editura de la noi s-a interesat de aceasta serie, dar nu am putut sa aflu care editura si daca intr-adevar vor sa cumpere drepturile de autor si sa publice cartile.

E ciudat, mereu am spus ca nu o sa citesc nici moarta vreo carte de Terry Pratchett in romana, dar zau ca o sa cumpar toate cartile din seria asta daca o sa fie traduse. Trebuie un traducator BUN si inventiv pentru asa carti, dar daca editura care-o-sa-vrea-la-un-moment-dat-sa-le-publice vrea sa faca treaba buna, sigur o sa gaseasca pe cineva care sa se indragosteasca de carti si apoi sa se joace cu traducerea, iar in final sa iasa ceva fain de tot.

Ieri-noapte, pe la 3, inca mai aveam cateva pagini de citit. Normal ca nu m-am culcat pana nu am terminat cartea. Si apoi am fost asa de suparata sa vad ca va trebui sa astept pana in 2010!!!!, cand apare continuarea, ca sa vad ce se intampla cu Thursday. Grrr!!!

Ce voiam sa zic de fapt e ca sunt innebunita dupa cartile astea, ca si la al 5-lea volum din serie am stat cu sufletul la gura, ca imi place inventivitatea autorului si ca ar trebui cineva sa le traduca!!! 😀

Am mai scris despre carti aici, aici, aici si aici 🙂

Ps. Nu mai stiu cui i-am imprumutat primul volum din serie, dar il/o rog sa se simta si sa mi-l aduca la urmatorul Schimb de carti 😀 Merci!

Colecteaza poezie

Tot Carturesti, dar de data asta e de bine 🙂 O initiativa care mie mi se pare cat se poate de faina:

Până la sfârşitul lui aprilie vă aşteptăm să aduceţi în ceainăria din Verona 13 sau în librăria Cărtureşti MŢR poezia voastră preferată copiată de mână sau xeroxată; dacă sunteţi mai obişnuiţi cu tastele o puteţi trimite prin mail la info@carturesti.ro.

Click click click

Mi-e rusine sa spun, dar habar n-am care e poezia mea preferata sau daca am una. Oricum, am timp pana la in aprilie sa caut si sa aleg una 🙂

Coraline

M-am convins sa citesc cartea inainte sa vad filmul. Mai puteam astepta, ca abia pe 1 mai o sa apara la noi. Cred ca o sa fie primul film la care ma duc la cinema in Bucuresti. Din ce am vazut in trailer, o sa-mi placa mult de tot 😀

Dar si cartea a fost misto. Chiar daca e pentru copii. De fapt, tocmai asta e farmecul: e pentru copii, dar nu e asa de copilaroasa incat sa nu placa si adultilor. Bine, depinde si despre ce adulti vorbim aici. Da, e pe principiul “binele invinge raul”, dar povestea e misto si e cu… nasturi.

Coraline descopera o usa secreta in casa in care tocmai s-a mutat cu parintii ei. Normal, e o poarta spre o alta lume. O lume perfecta, la prima vedere, o lume in care Coraline are o alta mama si un alt tata, dar care par incredibil de draguti si atenti, nu parinti care nu prea au timp de ea, cum sunt cei adevarati. Toate bune si frumoase, Coraline ar putea ramane in cea de-a doua lume, in lumea perfecta, dar pentru asta trebuie sa-si coase nasturi in locul ochilor. Cei de acolo au ochi-nasturi, nu poate sa se abata de la regula.

De aici incolo e destul de usor de ghicit ce se va intampla, dar asta nu inseamna ca ieri-noapte, pe la 12, cand citeam o scena mai creepy, nu am strigat cand uRMa mi-a sarit in spate! Pfff, eram cu totul captivata de poveste, de ce vedea Coraline, de atmosfera sumbra din cealalta lume.

Iar pentru ca eu cedez mai usor, nu am rezistat tentiatie de a ma coraliniza. Asa ca am intrat pe site-ul filmului si mi-am pus nasturi in loc de ochi 😀 Ooooh, abia astept sa vad animatia asta!

I ❤ Neil Gaiman! ^_^