We need to talk about Kevin

Harper Perennial, 2006

Nu am topuri cu “cele mai bune carti”, dar daca as avea, We need to talk about Kevin ar fi clar la loc de cinste.

Nici nu stiu de ce mi-a placut asa mult cartea asta, care numai una “frumoasa” nu e. Cred ca mi-a placut pentru ca spune lucrurilor pe nume, pentru ca e tocmai atat de clara in privinta anumitor situatii. Multi s-au intrebat cum de Lionel Shriver a scris un roman care se bazeaza mult pe o relatie asa ciudata si rece mama-fiu, ea nefiind mama si deci nestiind “ce si cum simte o mama”.

Mi-a placut la nebunie Eva, mama din roman. De fapt, cartea consta in scrisorile pe care ea le scrie sotului ei, Franklin, dupa ce primul lor copil, Kevin, si-a omorat niste colegi de liceu. Da, bine, cand ai doar un punct de vedere nimic nu mai este obiectiv si tinzi sa crezi tot ce ti se spune. S-a mai inselat si Eva de cateva ori, dar in general i-am citit scrisorile cu sufletul la gura si m-am atasat mult de ea. Eu zic ca semanam in multe privinte.

Cat despre relatia ei cu Kevin, wow, e atat de… atipica. Am auzit mereu de “iubirea neconditionata a parintilor pentru copii” etc, dar un lucru mi se pare clar: daca nu iti doresti un copil, nu are absolut nici un rost sa te apuci sa procreezi. Si nu mi se pare nimic anormal in a nu iti dori copii. Egoist sau nu, e o alegere care depinde doar de tine si daca nu te simti in stare sa iti asumi o asa responsabilitate enorma pentru tot restul vietii, atunci nu o faci si gata. Nu e nici o tragedie, ba dimpotriva.

Din pacate Eva ii face pe plac sotului si astfel apare Kevin. Un copil pe care nu l-a dorit si care parca simte asta inca de la inceput. Un copil care refuza sa ii bea laptele, care se opreste din plans doar cand ajunge tatal lui acasa, care nu vrea sa vorbeasca pana pe la 3 ani si care la 6 ani inca are nevoie de scutece. Kevin e de o rautate incredibila! De multe ori imi venea sa dau cu cartea de toti peretii pentru ca nu puteam sa fac asta cu el. Atat de apatic la suprafata, dar atat de malefic in adancul lui. Si, evident, e cel mai bun si cuminte copil pentru tatal sau. Nimic din ce face Kevin nu i se pare deplasat, gaseste scuze pentru orice magarie. In schimb, Eva vede raul care zace in el, dar nu prea are ce sa faca. De fapt, nici nu prea isi da interesul si din cauza asta cred ca a fost blamata de multi cititori.

E o carte a contrastelor: Eva si Franklin, Kevin si Celia. Eva e independenta, are firma sa pentru care scrie ghiduri de calatorie, deci s-a plimbat prin mai toata lumea. Are sange armean si este foarte critica la adresa Americii si a americanilor. Franklin e indragostit de tara sa, e un familist convins si crede ca daca citeste toate cartile alea “pentru parinti” va deveni un tata bun. Ca daca isi duce copilul la muzee si in excursii, Kevin nu are cum sa nu fie fericit. Ca daca el a facut vreo tampenie, sigur nu a vrut sa o faca. Dar macar el are scuza ca a incercat sa fie un parinte in adevaratul sens al cuvantului.

Apoi Kevin si Celia, sora lui mai mica. Culmea, dupa “esecul” cu Kevin, Eva chiar si-a dorit inca un copil. Unul de care sa se ataseze de data asta. Si o are Celia. Care e opusul lui Kevin. Fricoasa din cale-afara si cam mamoasa, e genul de copil pe care unde-l pui, acolo sta. E un inger in comparatie cu Kevin. Iar dupa nasterea ei, Eva renunta de tot la orice incercare de a se apropia de Kevin. Si nici nu isi ascunde preferinta pentru Celia de fata cu el.

Pentru mine Kevin e un mic monstru. De fapt, nu e mic deloc. E un monstru si atat. Nu, chiar nu pot sa-l privesc ca pe “saracul baiat care a fost ignorat de mama”. Si-a planuit cu atata minutiozitate atacul si a omorat oamenii aia cu atata sange-rece, ca nu simt nici un piiic de mila pentru el. 7 ani de inchisoare e mult prea putin pentru ce a facut.

Uite, asta inseamna o carte buna pentru mine: atunci cand o citesc nu mai stiu de mine; lumea asta nu mai exista, ci traiesc in lumea cartii. Personajele devin reale: cu unele ma imprietenesc, pe altele le urasc. Bucuriile lor sunt si bucuriile mele, actiunile lor au influenta si asupra mea. Iar din punctul asta de vedere, We need to talk about Kevin e o carte incredibil de buna.

Ps. Aici gasiti un interviu foarte fain cu autoarea.

Pps. Cartea a luat Orange Prize in 2005. Zic ca il merita pe deplin.

8 thoughts on “We need to talk about Kevin

  1. cand am citit “Lord of the Flies” mi-am spsu ca nu poate exista atata rautate in copii; la fel, cititnd postul asta tendinta e sa-mi spun la fel,nu, nu e posibil ca un copil sa aiba in el atat rautate. Dar la scoala la care lucrez am dat peste copii rai–rai cu adevarat si am vazut cu ochii mei ce poate sa faca un copil de 7 ani. Totusi tind sa cred ca greseala apartine parintilor ( cu exceptia cazului in care copilul are deficiente psihice).

  2. Nu imi place ca trebuie sa fiu de acord cu tine si sa recunosc ca de fiecare data cand intalnesc vreun copil incredibil de rasfatat si prost-crescut dau imediat vina pe parinti. Poate ca oamenii aia au incercat sa il/o educe, dar plodu’ numai nu vrea sa asculte.

    Pe de alta parte, mi se pare o prostie ca multa lume devine parinte doar din “inertie”, chiar daca nu are nici o tragere de inima spre asa ceva. Poate ca sunt cazuri in care lucrurile s-au schimbat dupa ce oamenii aia s-au vazut cu copilul in brate, dar sa pretinzi un oameni sa procreeze pentru ca “asa trebuie” sau pentru ca “asta e menirea fiecarui om” mi se pare o mare tampenie.

  3. @ dan: o sa iti spun cand apare traducerea. Cred ca prin martie, daca nu, cel mai tarziu in aprilie 🙂 Da, e genul nostru de carte 🙂

  4. mi se pare ca aduce putin(mai mult) cu The Fifth Child a autoarei Doris Lessing.Vreau neaparat cartea asta:D

  5. Pingback: Rainbow Books » Jurnal de targ

  6. Pingback: Rainbow Books

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s