.

El este gata de o lupta cu mult mai primejdioasa, care de-acum ii va pune in cumpana fiinta la fiecare pas, pentru tot restul vietii. Acest ceva nu este un om anume, nu este o situatie sau alta intruchipata din nepasarea hazardului, ci vartejul patimii si al iubirii, reprezentat de lungul sir de femei care, traversandu-i viata, ii vor fura, in eternitate, linistea: cele care-l vor face sa muste tarana, sa-si piarda somnul, sa-si blesteme clipa in care s-au nascut; cele pe care le va dori atat e aprig incat va bate, pentru a le tine fie si numai o clipa in brate, drumuri care nu pot fi masurate decat prin pasii nerabdatori; cele pentru care va intra, ca hotii in miezul noptii, pe geamuri de case necunoscute; cele carora le va dezmierda obrazul si le va saruta, infiorat de dorinta, degetele trandafirii ale picioarelor; cele pe care le va aseza sub lungul chin si infiorarea asteptarii. In sfarsit, cele de care, asemeni printului nipon Genghi, nu-si va mai aduce aminte ca le-a imbratisat candva.

Gabriel Liiceanu – Scrisori catre fiul meu

Advertisements

2 thoughts on “.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s