Cea care alina


Editura Polirom, 2008

S-a ciocnit de soferi de taxi, mese in familie, scrisori-capcana, diferente de fus orar, insomnii, debandade, concursuri pierdute, santiere noroioase, o injectie cu Valium/potasiu/morfina, cimitire, morgi, cenusa, cabarete care se inchid, o abatie in ruine, renuntari, renegari, rupturi, doua supradoze, un avort, contuzii, prea multe enumerari, hotarari judecatoresti si chiar coreeni isterici.

Dar povestea nu e chiar asa de tragica. Lucrurile rele si urate se intampla in prima parte, apoi, de pe la mijlocul cartii, iti dai seama ca totul o sa fie bine. Recunosc, mi-a placut mai mult Impreuna. Povestea din Cea care alina e prea fantastica, prea frumos se leaga toate.

Asa… in prima parte ni se prezinta o familie relativ tipica pentru zilele noastre: el, 40 si ceva de ani, arhitect, mereu pe drumuri, mereu pe santiere; ea, frumoasa, businesswoman, il insala de cate ori are ocazia; fata ei, adolescenta cu probleme specifice. El, Charles, primeste la un moment dat o scrisoare din partea unui vechi prieten, Alexis, in care era anuntat ca mama acestui prieten, Anouk, a murit. Si de aici incolo urmeaza pagini pline de amintiri, nopti nedormite, sentimente care revin dupa atatia ani etc, etc, etc. Partea intai se termina cu Charles incercand sa se impace cu his inner demons.

Pana aici totul parea plauzibil, imi puteam cu usurinta imagina ce si cum. Dar ce se intampla apoi parca e desprins dintr-o poveste pentru copii. Si habar n-am de ce m-a deranjat asa mult ultima parte, cand eu sunt pro-povesti fericite. Poate pentru ca totul era exagerat, pentru ca nimic nu parea real. Era ca o telenovela in care stii sigur ca in ultimul episod, tipa saraca si frumoasa ajunge sa se marite cu tipul frumos si bogat. Sau poate ca m-am acrit de tot si nu mai cred ca “minuni” se pot intampla si la 40 de ani; ca persoana potrivita poate sa apara la orice varsta. Hai sa zicem ca se poate, dar cand are si ea o poveste de necrezut, pfff, pe bune ca e prea mult 8-|

Per total, nu prea mi-a placut, asta-i clar.

Advertisements

8 thoughts on “Cea care alina

  1. cat am asteptat cartea asta 🙂 stii..

    si pt mine a fost mai degraba o dezamagire. mult mai luminoasa si mai rotunda mi s-a parut “impreuna”

  2. Cred ca de-acum inainte, cand o sa aud de Anna Gavalda o sa ma gandesc la Impreuna si atat. Sau poate ca urmatoarea carte… dar, neah, mai bine sa nu mai am asteptari asa mari 🙂

    Cat despre avatar, se pare ca noul WP genereaza tot felul de chestiute colorate, iar dintre toate posibilitatile, eu am ales sa genereze monstii 😀 Imi aminteste de Monsters INC si de nu monstrii din aia rai 🙂

  3. A, ce frumoasa e casuta ta cea noua, sa o stapanesti sanatoasa!
    Abia astept sa vii la BM, ne asteapta o cafenea nou deschisa! 🙂

  4. Sa fie de bine mutarea, in primul rand. Arata bine. Ma gandeam sa iau cartea, o vazusem pe la noile aparitii, dar cred ca o las la o parte. Altele sunt prioritare.

  5. @ diana: toti monstruletii astia mi se par simpatici, de aia i-am si ales 😀

    @ L.: Multumesc, multumesc! Hiiiii, zici ca s-a deschis cafenea noua?! Ioooi, abia astept sa ma intorc acasa atunci 😀

    @ cinabru: da, da, mai bine o imprumuti de la cineva, daca o sa vrei musai sa o citesti 🙂 Si multumesc de urari 🙂

  6. Scriitoarea are un talent de a te face sa simpatizezi cu personajele, asa incat aproximativ prima jumatate de carte am citi-o cu un nod in gat si cu ochii umezi, luand o pauza din cand in cand, ca sa pot sa diger totul in liniste, si de fiecare data cand am lasat-o din mana am ramas cu un sentiment amar dat de Charles Balanda.
    Asta pana cand mi se parea indeajunsa tristete, si, de parca ar fi stiut care imi e limita de de suportare a acestei tristeti surde, totul se schimba si apare “cea care alina”.
    O lumina in intuneric.
    O a doua Anouk, o a doua sansa la viata.
    Asa ca nu te pot decat contrazice atunci cand spui ca este o carte mediocra, dar gusturile nu se discuta.
    In raport cu “Impreuna”, recunosc ca si mie mi-a placut mai mult “Impreuna”, dar din punct de vedere al modului in care e scrisa cartea si al sensibilitatii este cu mult superioara “Cea care alina”.
    Dupa ce am citit aceste carti de ea, marturisesc ca astept cu nerabdare sa pun mana pe alte carti ale ei cat de curand.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s