Mireasa cu sosete rosii


Editura Polirom, colectia EGO Proza, 2008

Pe Adela Greceanu am cunoscut-o in drum spre primul meu targ de carte. Apoi, culmea, doar la astfel de evenimente ne-am intalnit. Pe Adela o plac pentru ca e un om frumos, cum putini am intalnit pana acum. Iar un om frumos nu poate sa scrie ne-frumos, asa ca in dupa-masa asta lenesa de duminica i-am citit cartea frumoasa. Iar acum ca am terminat-o, si nefiind in stare sa scriu despre ea, o sa va dau o reteta pentru Tortul Miresei cu sosete rosii.

Pentru blatul insiropat cu suprarealism aveti nevoie de:

  • in primul si in primul rand, de 1 mireasa: “Mireasa cu sosete rosii n-are defecte, zice mireasa. Este egocentrica, orgolioasa, aroganta uneori… Dar astea nu-s defecte. Iar egoista nu este. Si nu-i adevarat ca ma iubesc prea mult pe mine. Si ca barbatii simt asta. Si ca de asta ma evita.”
  • 4 femei care sa impleteasca parul miresei: nasa Lena, verisoara Pulheria, matusa Zizi si tanti Sofica
  • 1 pisica cu nume sui: Ursulina Păpuşescu
  • 1 mana de barbati “pe care i-am iubit” si care “nici unul nu e cu mine, dar nici unul nu a plecat de tot”: Serban, Alexandru, Paul, Adam, Mihai si Gabriel
  • 1 noapte parca nesfarsita, in care se spun povesti despre vechi iubiti, despre pisici, se dau sfaturi si ocazional impletitoarele de par se mai ciorovaiesc
  • 1 vorba de-a matusii Zizi, care mi-a placut mult: “Oricate pisici ai creste intr-o camera, nu seama doua intre ele. Se pot lupta, se pot omori, dar, oricat le-ai tine laolalta, nu se iau una dupa alta.”
  • 1 mana de ardelenisme
  • Se citesc toate timp de 113 pagini, cu zambetul pe buze, in timp ce rontaiti eugenii.

    Pentru crema amara a singuratatii aveti nevoie de:

  • 1 garsoniera cu aceeasi Păpuşescu care sa te astepte cuminte ori de cate ori te intorci acasa
  • 1 fel de jurnal in care sa notezi ce ti se intampla in cursul zile, ca citind sa iti dai seama ca nu ti se intampla mai nimic:

    Marti. A patra zi de cand nu am mai iesit din casa. Ieri, pe la opt seara, a sunat cineva la usa de doua ori. A si ciocanit. Noua zile in total daca numar si sambetele si duminicile. Mai am cinci conserve de pateu de pui. Exact cate imi trebuie. Si cafeaua o sa-mi ajunga.
    Miercuri. Si pentru Păpuşescu am destula mancare.
    Joi.
    Vineri. Am descoperit in frigider o rosie.
    Sambata.
    Duminica. Maine trebuie sa ma duc iar la serviciu […]

  • aceiasi vechi iubiti, care nici nu sunt aici, dar nici nu au plecat
  • 1 singuratate auto-impusa, care iti este taaare familiara si pe care o practici si tu, din cand in cand, din ce in ce mai des, parca, in ultimul timp
  • Se citesc pe ritmuri de Koop – I see a different you, intr-o zi de duminica lenesa, intr-o camera verde cu portocaliu, stand in pat si band ceai cu gust de portocală, in timp ce pisica te ignora de pe caloriferul cald.

    Advertisements

    La ei

    Ce mi-a placut la ei:

  • libraria de la FNAC, asemanatoarea cu Diverta noastra, doar ca mult mai primitoare
  • cartile care, din cate am rasfoit eu, sunt toate tiparite pe hartie reciclata, dar nu ca cea din colectia Cotidianul de la noi de zici ca-i hartie igienica, ci adevarata hartie reciclata, de ti-e mai mare dragul sa le cumperi
  • au editii pentru toate buzunarele: cu supracoperta si cu un design mai atragator pentru cei care vor sa dea 17-20 de euro pe o carte si editii mai putin aratoase pentru cei pentru care conteaza mai mult continutul decat “ambalajul”
  • noile aparatii pe rafturi se schimba de la o zi la alta, iar o data am intrat dimineata in librarie si apoi seara, iar pe raftul cu new releases erau deja alte carti
  • desi erau scaune si bancute mai peste tot, oriunde te uitai vedeai oameni stand pe jos, unii domni la costum si cu servieta langa ei, rasfoind si citind carti
  • intr-adevar, cartile care se publica la noi au preturi europene – si cartile lor costa intre 8-18 euro, dar acum chiar au ajuns sa mi se para scumpe cartile noastre
  • am vazut mai multi cititori in metrou decat la noi
  • si am vazut si cativa oameni care mergeau pe strada citind 🙂
  • si cateva persoane care citeau, desi era destul de intuneric afara, in timp ce asteptau sa intre la concertul Sigur Rós
  • Noah, mi-a placut foarte mult la ei si de ei 🙂

    Rasfrangeri intr-un ochi de aur


    Humanitas, Cartea de pe noptiera, 2003

    – Tu ce ai mai citit, mai?
    – Pai, ieri am citit Rasfrangeri intr-un ochi de aur. Sa stii ca nu se compara cu Inima-i un vanator singuratic. Aia mi-a placut mult de tot, dar asta…
    – Asta ce?
    – Nu stiu, a fost seaca.
    – Cum adica seaca?
    – Pai, nu m-a impresionat cu mai nimic. Am retinut cateva scene, dar cam atat.
    – Si de ce nu scrii pe blog de ea?
    – Ce sa scriu? Nu am ce scrie.
    – Pai, scrie ca nu ti-a placut.
    – Nu e ca nu mi-a placut, dar nush, a fost neutra, seaca. Da, seaca.
    – Scrie asta atunci!
    – Ca a fost seaca?
    – Da!
    – Ma mai gandesc…

    Ps. Nu vreau ca inca de la prima pagina sa aflu ca in carte e vorba de o “tragedie”. Nu vreau sa primesc indicii in legatura cu ce urmeaza sa se intample, nu vreau sa am protagonistii insirati de la inceput. Vreau sa ii descopar, sa ii cunosc si vreau ca actiunea sa ma surprinda, iar daca nu, macar sa nu mi se sugereze cine moare, cine apasa pe tragaci, cine traiesti. 😐

    .

    – If you’re a researcher on this book thing and you were on Earth, you must have been gathering material on it.
    – Well, I was able to extend the original entry a bit, yes.
    – Let me see what it says in this edition, then. I’ve got to see it. […] What? Harmless? Is that all it’s got so say? Harmless! One word!
    Ford shrugged.
    – Well, there are a hundred billion stars in the Galaxy, and only a limited amount of space in the book’s microprocessor, he said, and no one knew much about the Earth, of course.
    – Well, for God’s sake I hope you managed to rectify that a bit.
    – Oh yes, well I managed to transmit a new entry off to the editor. He had to trim it a bit, but it’s still an improvement.
    – And what does it say now? asked Arthur.
    Mostly harmless, admitted Ford with a slightly embarrassed cough

    Douglas Adams – The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy