Accesoriu de bookaholic

[link]

Uhum, brosa cu Lolita. Uhum, e a mea 😀

Stati cu ochii pe Eclectic Factor, urmeaza si alte brose-carti ;;)

Advertisements

Kasa Poporului


Polirom, Ego.Proza, 2008

Mai, in primul rand, nu a fost asa de naspa precum ma asteptam. Da, au fost pasaje mai hard, dar am sarit pur si simplu peste ele. Doar nu era sa citesc chiar un capitol intreg despre cacat, chiar daca autorul nu l-a scris degaba si o fi avand vreun rost si capitolul ala acolo.

In rest, mi s-a parut si mie destul de experimentala. Stiu ca vorbeam cu Dragos despre ea la telefon si am deschis-o la intamplare, nimerind la paginile pline numai cu “aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”. Am cam ridicat in spranceana a “ce naiba mai e si asta?”, dar noah, chiar nu pot sa spun ca mi-a venit sa o arunc cat colo. Da, e vulgara pe alocuri, scarboasa, nebuna, dar am citit altele si mai si. Iar capitolele in care vorbeste despre Muzeu mi s-au parut tare bine scrise! Parca eram acolo, printre cadavre. Pacat ca nu a continuat in acelasi fel.

Inca nu am citit cuvintele cu bold de la un capat la altul al cartii, sper sa nu uit sa le citesc cat de repede. Si sper sa ajung maine la lansare.

Jurnal secret


Editura Corint, 2005, ilustratii de Ion Barbu

Acum cateva zile intru in birou si o vad pe D. cu o carte in mana:
– Ce citesti?
Jurnal secret.
-…
– Sunt articole scrise de Alex. Stefanescu. E foarte faina cartea!
– Aha, o sa tin minte. Multumesc 🙂

Azi, inainte sa plec de la serviciu, disperata ca mai aveam cateva zeci de pagini din Moartea pinguinului si mai mult de 3h de pierdut prin oras, intru iar in birou:
– D., ai terminat de citit Jurnalul secret?
– Da…
– Mi-l imprumuti si mie?
– Sigur!

A fost cea mai inspirata decizie ever! Dupa ce m-am chinuit cu vreo 30 de pagini din Moartea…, am spus sa vad cum e Jurnalul…. Peste doua minute radeam in hohote. Si asa am tinut-o pana la pagina 134 unde sunt acum.

Auzisem vag de Aspirina saracului, dar nu am cumparat-o niciodata. Daca se mai publica, promit sa imi iau fiecare numar cu sfintenie, doar ca sa pot citi rubrica lui Alex. Stefanescu. [Apropo, stie cineva, se mai publica? Mi-e lene sa caut 8-| ].

Jurnalul… cuprinde articolele scrise de A.S. pentru Aspirina saracului, in perioada 2003-2005. “Pastilele” sunt tocmai bune pentru boala mea: imi hranesc umorul, imi fortifica simtul ironiei si imi dau doza zilnica de sarcasm de care am nevoie. La fel ar scrie si Pratchett daca s-ar apuca sa scrie “pastile”. Sunt convinsa de asta!

Nu ma culc in noaptea asta pana nu termin de citit Jurnalul… Imi place la nebunie! Pana acum e cea mai misto carte romaneasca pe care am citit-o anul asta ^_^ Sunt mai mult decat incantata de ea! E excelenta!

19 august 2003. Azi am platit scump obiceiul de a ma uita dupa femeile de pe strada cu minibluze. Am vazut o burta labartata, revarsata peste pantaloni (mersi, asa am si eu!). In calitate de cetatean, ma simt indignat. Ar trebui o lege care sa stabileasca cine si in ce conditii are dreptul sa-si expuna buricul.

28 februarie 2004. Ploua, cu fulgere si tunete, in februarie! Deschid televizorul si dau peste un interviu cu Ion Iliescu facut de Stela Popescu, la Cotroceni. Pe un perete al biroului presedintelui poate fi vazuta o icoana. Acum inteleg de ce fulgera si tuna. Dumnezeu urmareste si El emisiunea.

13 aprilie 2004 […] Trebuie sa fii foarte insensibil ca sa numesti “vreme urata” caderea unor ploi asteptate in aprilie-mai de milioane de oameni. I-am si spus aseara, in gand, unei crainice care prezenta buletinul meteorologic: “Urata esti tu!”

Regele alb


Polirom, 2008

De ce mi-a placut de Dzsátá mai mult decat oricare alt personaj-copil:

  • pentru ca e un copil tare sensibil, bine-crescut si curajos
  • pentru ca s-a trezit o data la 5 dimineata ca sa mearga sa fure lalele pentru mama lui, pentru ca stia ca tatal sau mereu ii aducea lalele la aniversarile casatoriei lor
  • pentru ca ii este dor de tatal sau, care a fost dus la Canal, dar chiar si dupa ce nu mai primeste nici o veste de el, Dzsátá tot crede ca se va intoarce acasa
  • pentru ca este cat se poate de naiv; atat de naiv incat sa ii creada pe muncitori cand i-au spus ca un anume Csákány este tatal lui
  • pentru ca desi ii este frica de Prodan cel Mare, nu arata asta
  • pentru ca s-a indragostit de Iza, tocilara clasei
  • pentru ca nu a vrut sa triseze la concursul dintre scoli, chiar daca stia care sunt consecintele daca face mai mult de 60 de puncte
  • pentru ca nu si-a judecat niciodata bunicii, chiar daca acesti o urau pe mama lui si refuzau sa vorbeasca despre tatal lui, fiul lor
  • pentru ca avut aceleasi sentimente de furie si egoism pe care le-as fi avut si eu, cand mama lui i-a dat din tunelul de piure de castane si baietelului care venise sa vanda linguri si umerase
  • Mi-a placut mai mult decat Luca, ceea ce e ceva. Daca o sa am un baiat, mi-ar placea sa-l cheme Luca si sa fie ca Dzsátá. Si nu glumesc.

    Fu si trecu

    De miercuri pana sambata am fost in fiecare zi la targ. Cu tot entuziasmul meu, nu am putut sa ma bucur de Bookfest. Una e cand mergi acolo sa cumperi, sa chicotesti cand vezi cate-un scriitor care-ti place, sa te uiti lung dupa Carta, sa mergi la lansari, sa iei autografe si sa iti cumperi o gramada de carti, si alta e cand stai langa niste rafturi si din expozant te simti exponat si cand singurele intrebari la care raspunzi sunt “Cat costa cartea?”, “Unde pot sa platesc?”, “Mai aveti vreun exemplar din asta?” Daca nu ma credeti, luati de cititi si la Oompa.

    M-au speriat domnii imbracati in costum, care se apropiau prea mult de mine si cu o miscare rapida isi dadeau ochelarii de pe nas si ma intrebau pe un ton grav de vreo carte, incepand mereu cu “Domnisoara, imi spuneti si mie…?”

    M-am suparat cand un pusti de liceu mi-a spus “Saru’mana”. Si cand mesajul pe care i-l trimisesem lui L., ca sa o intreb daca vrea sa ii cumpar ceva, nu a ajuns la destinatie.

    M-am saturat de cate happy couples bookbuying am vazut. Chiar trebuiau sa se perinde toate prin fata mea?! Da, stiu, frustrari etc.

    Am ajuns doar la o singura lansarea – cea a lui Andrei Codrescu, nu m-am intalnit nici cu Adela, Matei sau Cezar, nu am ajuns sa o vad macar pe Simona Popescu. Nu am facut multe targul asta.

    M-am plimbat cat se poate de putin si doar prin pavilioanele 14 si 15. Mi-a placut si nu mi-a placut cum au fost amplasate standurile: mai mult loc ca sa te invarti pe acolo, dar pentru ca a fost asa mult spatiu nu am mai simtit acel rush de a merge dintr-un stand in altul, nu a trebuit sa te feresti de ceilalti cititori, nu aveai cum sa dai nas in nas, la propriu, de vreun scriitor preferat. Prea mult spatiu! 🙂

    Si pentru ca am o mama care in loc sa incerce sa ma vindece, imi alimenteaza viciile si obsesiile [multumesc, Mama!!!!], am plecat de la targ cu urmatoarele minunatii:

    [click ca sa vedeti mai bine titlurile]

    Cam atat de la Bookfest; urmeaza alte zile lenese cu Ally McBeal, discutii interminabile pe mess cu Roxa, planuri pentru la vara si, fara sa am mustrari de constiinta de data asta, cu mai putin chef de citit.

    O vreau!O vreau!O vreau!

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!! Nu pot sa cred ca o carte pe care o vreau de un an a fost tradusa la noi relativ recent, iar eu doar azi mi-am dat seama de asta!!!

    Anul trecut, la European Borderlands, ma indragostisem de un fragment din cartea lui György Dragoman. L-am si intrebat daca ii va aparea cartea in RO, dar nu a stiut sa imi spuna.

    Buuun, intre timp m-am indragostit de alte carti, am avut alte obsesii, dar tot ma gandeam la ea. Asa, ca si cu un tip misto pe care il cunosti la un concert, vorbiti toata noaptea, apoi nu va mai vedeti niciodata, dar tu tot te mai gandesti la el, din cand in cand.

    Moving on. Citisem la Dragos pe blog ceva despre un scriitor maghiar tradus in romana, dar nu am dat mare atentie postului. Nu imi parea cunoscut numele tipului. Asta pana azi, cand am vazut articolul din Suplimentul de cultura si l-am recunoscut in poza. Nu mai e nevoie sa spun ca am sarit in sus de bucurie, ca l-am sunat pe Dragos sa-l intreb daca e vorba despre un copil in carte si ca abia m-am mai calmat, dar ca deja visez la cum o sa plec de la targ cu cartea-n geanta.

    Regele alb va fi prima pe care o sa o cumpar, am spus! Ah, teh love! :X