.

Niciodata nu sovaise atata sa deschida o carte. Ii era frica de ce o astepta colo. Era un sentiment cu totul nou. Niciodata inca nu-i fusese frica de ceea ce avea sa-i povesteasca o carte, dimpotriva, de cele mai multe ori era atat de doritoare sa se lase atrasa intr-o lume nedescoperita, nestiuta, incat incepea sa citeasca in cele mai nepotrivite imprejurari. Mo si ea citeau adesea la micul dejun, si nu o data a ajuns prea tarziu la scoala. Si sub banca citise uneori, in statiile de autobuz, in vizite la rude, seara tarziu sub patura, pana ce Mp tragea de pe ea, amenintand-o ca va exila toate cartile din odaia ei ca sa aiba in fine suficient timp de dormit. Fireste ca n-ar fi facut asa ceva niciodata si el stia ca ea stia asta, dar totusi, dupa aceste indemnuri, cateva zile la rand, pe la noua, isi impingea cartea sub perna si o lasa sa-i sopteasca mai departe in vis, pentru ca Mo sa aiba sentimentul ca este intr-adevar un tata bun.

Cornelia Funke – Inima de cerneala

3 thoughts on “.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s