Tu Kilipirim? Eu Kilipirim!!!

Bookaholicul din mine nu a putut sa stea departe de targul de carte. Plecata cu gandul sa-mi iau doar Voi scuipa pe mormintele voastre – se pare ca am facut o pasiune pentru Vian – m-am intors cu 8 carti :X

Nu mi-a placut ce am vazut la standurile de jos, in plus, cei de la Polirom sunt cam nesimtiti – carti pe care le-am luat saptamana trecuta din Carturesti, la reducere, cu 3.9 lei, ei le vand cu 5 lei. Da’ de ce??? Urat, foarte urat!!! >:P

In schimb, la standul Humanitas sunt reduceri foarte mari! Acum ca ma uit pe bon, nu-mi vine sa cred ce putin am dat pe 7 carti! M-am bucurat ca am gasit tot felul de carticele, ca le AM!!!, iar maine ma intorc dupa o portie de Llosa si Isabel Allende. Nu pot sa le las acolo cu asa reduceri! 😛

Dar am fost si mai incantata cand am gasit The big over easy – Jasper Fforde cu 10 lei!!! Like OMG!!! Bine, cartea nu e din seria Thursday Next, dar e inca un Fforde in format paperback si sunt convinsa ca o sa-mi placa foarte mult cartea. Omu’ asta nu are cum sa scrie prost, I just know it! 🙂

Iaca si lista:

  • Carlos Fuentes – Instinctul lui Inez
  • Carson McCullers – Rasfrangeri intr-un ochi de aur
  • Gellu Naum – Zenobia
  • James R. Wallen – Vineri noaptea in oras
  • Boris Vian – Voi scuipa pe mormintele voastre
  • Salman Rushdie – Furie
  • Ernesto Sábato – Tunelul
  • Jasper Fforde – The big over easy
  • Hiiiiii, uitasem de Meg Cabot – Insemnarile printesei, o carte de la Humanitas Junior, dar care pare ataaaaat de draguta! 😀 Cred ca o sa incep cu ea ;))

    8 9 carti = 3 zile de mancat paine cu zacusca
    Starea mea de acum= priceless 😀

    Iubesc targurile de carte!!! :X :X :X

    Fetita care iubea prea mult chibriturile


    Polirom, 2004

    Nu sunt facuta sa citesc asa carti. Prea multa disfunctionalitate, personaje cu adevarat bestiale, mai mult am stat cu ochii inchisi si m-am chinuit sa citesc. Daca m-am ingrozit cand am dat de Gradina de ciment, in special de pasajul in care o ingroapa pe mama lor in pivnita, dupa ce am citit cartea asta, tare cred ca o sa visez urat la noapte 😀 Chiar m-a socat! Cel mai trist e ca exista asemenea cazuri in care parintii isi maltrateaza in halul asta copiii. Brrr!!!

    Ma gandeam ca macar anul asta fac o mica pauza de la carti cu nebuni&co, dar se pare ca prietenii mei au alte ganduri pentru mine 🙂

    Ghici…

    … cine a fost la concertul Kumm de ieri seara? Nu, nu familia Papadima, care e mereu prezenta *jos palaria!*, ci… Simona Kessler! 😀 😀 😀

    La inceput nu mi-a venit sa cred! Ma tot uitam la ea, sa fie ea, sa nu fie? Nu puteam sa merg sa o intreb asa, direct, “saru’mana, nu va suparati, dar dumneavoastra sunteti…?” Apoi misterul s-a rezolvat de la sine: cineva a strigat-o pe nume 😀 Iar cand am ajuns acasa I googled her picture *a fost mai usor decat sa iau la puricat colectia Dilemateca*, si acum sunt 100% sigura ca ea a fost 😀

    Si s-a simtit foarte bine ;))

    O perfecta zi perfecta


    Humanitas, Cartea de pe noptiera, 2007

    O zi innorata pentru a citi o carte despre o perfecta zi.
    O stare de spirit de tot kktul, scuzati expresia, in ton cu starea pe care o transmite cartea.
    Lipsa mea de imaginatie vs. imaginatia bolnava a personajului.
    O viata netraita, o familie de inchiriat, aceleasi zile, parca trase la xerox, aceleasi moduri de a te sinucide.
    Si iar imaginatia aia… cat il invidiez!
    O piesa care merge numa’ bine: Portishead – Sour times.
    Adevaruri care pe mine ma dor si pe care mi-e frica sa le spun cu voce tare.
    O carte pe care am citit-o mult prea repede.

    Mi-ar placea sa fiu inzestrat cu acest soi de psihologie fiziologica: fericit cand e cald, nefericit cand e frig. Cu siguranta n-as face economie la incalzire, dar as fi multumit sa stiu ca dispozitia mea nu mai depinde de factori atat de fragili precum iubirea, atentia, soarta omenirii.

    .

    A doua zi dimineata, cand ei dadeau cu tarnacopul, iar eu n-aveam cu cine sa ma joc, am luat primul volum si l-am deschis cu frica. Si aveam dreptate. Cartile, cum aveam sa aflu mai tarziu, au si ele capcanele lor. Cel mai greu a fost cu prima pagina, apoi am citit toate cele patru volume. Cu nesat, incet, recitind paginile preferate, zi de zi, pana seara, cand ei se reintorceau la baraci, iar eu dintr-o lume imaginara in care calcam cu pasiune pe urmele adevaratului Jean-Valjean. A fost prima carte. In afara Bistritei nu fusesem inca niciunde si facusem dintr-o data “fabuloasa” descoperire a calatoriei cu mintea, propria mea minte. Bucurie adevarata, pe care nu ti-o poate lua nimeni.

    Adrian Sangeorzan – Circul din fata casei