Povesti erotice romanesti


Editura Trei, 2007

Astept de prin iunie sa apara cartea asta. O persoana importanta [nu spui cine! :P] mi-a povestit despre proiect, mi-a dat niste nume [am facut ochii maaaaari de bucurie], apoi am asteptat si am tot asteptat sa apara cartea. Am mai intrebat din cand in cand “da’ nu a aparut inca?”, m-am multumit cu “nu” si “habar n-am cand o sa se publice”, si mi-a fost putin ciuda cand am vazut ca Laura a cumparat cartea inaintea mea 😦 Dar mi-am revenit dupa ce m-am vazut sambata la targ cu cartea-n geanta 😀 Cel mai misto a fost cand m-am intalnit cu Matei si cu Cezar si nici unul dintre ei nu stia ca aparuse si ca se gasea deja la targ ;))

Noah bun… se iau 17 scriitori contemporani, li se da un subiect – erotismul, se aduna povestile si apoi se publica intr-un volum colectiv. Nu are rost sa o lungesc: mi-a placut ideea, mi-au placut povestirile [bine, nu chiar toate :D]. Mi-au ramas inca in minte cele scrise de Marius Chivu – Amfiteatrul la amiaza, Filip Florian – Vrajitorile din insula Sylt, Ioan Grosan – Domnisoara Bovary si Lucian Dan Teodorovici – Despartirea de barza si alte haladuieli erotice prin copilaria proprie. Nu am reusit sa trec de primele 3-4 pagini din Sambata seara a lui Dan Sociu – pentru mine textul respectiv intra la pornografie si nu am rabdare si nervi pentru asa ceva 😐 In rest, celelalte povestiri sunt scuza perfecta pentru a sta in casa la caldura cu o cana de ceai fierbinte in fata ;;)

Cumparati si cititi 🙂

Advertisements

3 chestii

1. Schimb de Carti #8: acelasi loc, aceeasi ora 😀

2. A aparut nr 10 din Noua literatura [interviu cu Maria Manolescu!!! :X]

3. Am facut un pact cu oompa: incercam sa nu ne mai cumparam nici o carte timp de 3 luni [de la 1 dec pana la 1 martie; motivul este evident: avem prea multe carti cumparate si necitite :(]. Sunt curioasa daca o sa reusim 😀

.

Era imbracata urban, in culori pamantii cu aspect murdar, de o neglijenta studiata, voit suie. Sandale, fusta, hanorac… Langa ea, un sac de panza in care erau prinse cateva insigne cu statement-urile nonconformiste devenite clisee. De sub manecile hanoracului navaleau tot felul de bratari de lemn si din piele, sireturi si snururi impletite. Hanoracul era descheiat larg cu fermoarul coborand mult in jos printre despicatura sanilor ce se ghiceau micuti. Pielea pieptului era alba, iar clavicula discreta. Nu ii placu. Ar fi preferat o clavicula sculptata in trup, sa-si vare barbia in locasul scobit, sa se adune acolo broboane de transpiratie si el sa le soarba cu zgomot. Pe gat, o alunita, ratacita de suratele ei cu care alcatuia constelatii intregi pe spate – cel putin asa era regula anatomica – , aluntie peste ale caror coapse maronii si-ar fi plimbat buricele degetelor in timp ce i-ar fi recitat cu aplomb scena cu puricii ascunsi intre “les durs seins” din Chansons pour elle, poemul lui Verlaine. Si asta numai ca s-o faca sa rada, sa-si umple aura de rasul ei si s-o imbratiseze brusc, ca din joaca…

Marius Chivu – Amfiteatrul la amiaza, vol. Povesti erotice romanesti

Nebunie!

Ce am mai injurat serverul zilele astea; tocmai acum s-a stricat cand voiam sa ma entuziasmez si sa umplu blogul de ioi-uri. In fine, bine ca si-a revenit si pot sa scriu despre targ.

Joi. Am mers la dezbaterea dintre Florin Iaru si Cezar. Ma asteptam la cu totul altceva, poate ceva mai matur (?), nu la “mie nu-mi plac bloguri si cu asta gata”, dar important e ca l-am vazut pe Cezar si ca am mai povestit si noi un pic. Joi seara nu a fost lume multa, dar tot m-am enervat ca numai nu gaseam locul in care trebuia sa aiba loc evenimentul.

Evident, prima mea zi la Gaudeamus-ul de anul asta nu are cum sa o egaleze pe cea de anul trecut, dar inca tot am inceput sa zambesc de cum am vazut Romexpo-ul, iar cand am intrat nu mai puteam sa respir. Ce mai, pentru mine Gaudeamus este evenimentul anului. Iar ca sa fie totul si mai frumos, am primit American Gods ai lui Neil Gaiman directly from London, multumita lui Alex. Thank you!!! >:D<

Sambata. Ah, ziua de sambata a fost… minunata! 😀 A inceput cu o conversatie cat se poate de misto, iar apoi, timp de 7 ore, m-am simtit excelent. Nu a contat ca era atat de aglomerat incat trebuia sa dai din coate si sa te impingi cu nesimtire ca sa ajungi la carti, ca erau persoane care tocmai in fata rafturilor se opreau sa citeasca, cozile de la case erau mari, abia mai aveai loc sa urci scarile cand era cate-o lansare – bucuria de a fi in preajma atator carti a fost cea care a contat cu adevarat. A fost frumos ca m-am intalnit cu asa multa lume draga, ca am cunoscut oameni frumosi, ca ne pierdeam unii de altii si apoi abia ne mai gaseam, ca eram cu totii asa de incantati sa fim acolo.

Cea mai simpatica faza de la targ s-a intamplat la stadul Cotidianul. Ma rugase L. sa ii cumpar niste carti pe care ea nu le mai gasise in Baia Mare, asa ca ma tot uitam dupa singura carte care mai lipsea ca sa fie lista completa. Am vazut-o pe raft si am intrebat-o pe o domnisoara de la stand daca pot sa o cumpar. Mi-a spus ca nu se mai vand cartile care au aparut in primele lunii ale campanie si ca sa le obtin trebuie sa-mi fac abonament. M-am suparat si ii spuneam lui Dragos ca nu e corect, ca eu i-am promis lui L. ca ii iau cartile alea, cand vine o alta domnisoara tot de la Cotidianul, imi intinde cartea pe care o voiam si imi spune ca mi-o ofera cadou. Ah, am fost asa de incantat!!! I-am multumit frumos de tot si mai mult ca sigur ca am sarit un pic pe acolo de bucurie, apoi am cumparat inca o carte din colectie, iar in timp ce Dragos se uita la insignele cu Dependent de citit, ne-am trezit ca primim si noi doua bucati, insotite de un “pareti genul de oameni care citesc” ;)) Trebuie sa recunosc ca mi-a picat tare bine 😀

In rest mi-au mai placut un tip de la Polirom :D, pozele cu scriitori tot de la [sau mai bine de pe?] standul Polirom, vederile de la Humanias Multimedia si standul cu vederi de demult [evident ca ramasesem fara bani inainte sa descopar standul respectiv 😦 ]. Si daca tot am ajuns sa spun de bani, trebuie sa le multumesc mamei si bunicului care au contribuit substantial la fondul pentru targ 😀 Multumesc!!!

Iar acum, cartile:

  • Roddy Doyle – Paddy Clarke ha, ha, ha
  • Thomas Pynchon – Strigarea lotului 49
  • Alfredo Bryce Echenique – O lume pentru Iulius
  • Julio Cortázar – Sotron
  • Irina Denejkina – Votca-Cola
  • Marian Coman – Testamentul de ciocolata
  • Vernon Lee – Obsesii
  • Carson McCullers – Inima-i un vanator singuratic
  • Jaroslav Seifert – Toate frumusetile lumii
  • Jack Kerouac – Cartea viselor
  • Povesti erotice romanesti [de cand astept cartea asta! :D]
  • Dupa cum se vede si in poza facut de Gramo, am avut ce cara 😀

    Sincer, nu as mai fi vrut sa plec, dar inca nu am auzit sa fi innoptat cineva acolo pana acum, iar toti ceilalti erau obositi, asa ca mi-am luat gentile cu carti si am plecat acasa. Acum abia astept sa incep sa citesc carticelele cumparate si promit sa fiu cuminte si sa nu mai calc prin librarii pana la ziua mea 😀

    Uite ce invitatie am primit pe mail!

    Vocile din spatele cărţilor. Scriitorii faţă cu bloggingul.
    Şi cu Wikipedia.

    Revista CUVANTUL va invita, joi, 22 noiembrie, la ora 17.00, la Targul de Carte GAUDEAMUS, la o dezbatere intre doi scriitori despre blogging, Wikipedia si alte pasiuni web 2.0.

    Florin Iaru crede ca bloggingul este pierdere de timp, iar Wikipedia o enciclopedie lipsita de incredere. Cezar-Paul Badescu are blog din august 2007. „Am pornit acest blog, spunea atunci, cu ideea ca nu ar strica un inventar al lucrurilor facute să ne enerveze – un inventar care poate ne va ajuta sa nu ne lasam coplesiti de ele.” Timp de o ora cei doi, alaturi de bloggeri si wikipedisti, vor argumenta pro si contra acestui mediu online.

    Pentru ca exista o conexiune Internet wireless, va invitam sa aduceti laptopurile pentru a face pentru prima data live-blogging la Targul de Carte. Si volumele celor doi autori pentru a le completa paginile pe Wikipedia sau pentru o sesiune de bookcrossing. Putem sa-l convingem pe Florin Iaru ca Internetul nu a ajuns un recycle bin al obsesiilor noastre? Sau pe Cezar-Paul Badescu ca blogul e o jucarie perisabila?

    Atunci ne vedem joi, ora 17.00, Targul de Carte GAUDEAMUS, in spatiul de evenimente nivel 3.20.

    Nu o sa iau laptopul cu mine, dar sigur o sa fiu acolo, mai ales ca nu l-am vazut pe Cezar de foarte mult timp 🙂

    Mai vine cineva?

    .

    But in the spring a postcard came: it was scribbled in pencil, and signed with a lipstick kiss: Brazil was beastly but Buenos Aires the best. Not Tiffany’s, but almost. Am joined at the hip with duhvine señor. Love? Think so. Anyhoo am looking for somewhere to live (señor has wife, 7 brats) and will let you know address when I know it myself. Mille tendresse. But the address, if it ever existed, never was sent, which made me sad, there was so much I wanted to write her: that I’d sold two stories, had read where the Trawlers were countersuing for divorce, was moving out of the brownstone because it was haunted. But mostly, I wanted to tell her about her cat. I had kept my promise; I had found him. It took weeks of after-work roaming through those Spanish Harlem streets, and there were many false alarms — flashes of tiger-striped fur that, upon inspection, were not him. But one day, one cold sunshiny Sunday winter afternoon, it was. Flanked by potted plants and framed by clean lace curtains, he was seated in the window of a warm-looking room: I wondered what his name was, for I was certain he had one now, certain he’d arrived somewhere he belonged. African hut or whatever, I hope Holly has, too.

    Truman Capote – Breakfast at Tiffany’s