.

Dar mai era si altceva, ce avea darul sa-l inalte peste ceilalti: pe masa lui se afla o carte deschisa. In aceasta carciuma nimeni nu mai deschisese vreodata o carte pe masa lui. Pentru Tereza, cartea era semnul de recunoastere al unei confrerii secrete. Impotriva lumii grosolane care o inconjura, nu dispunea, de fapt, decat de o singura arma: cartile, pe care le imprumuta de la biblioteca municipala; cu predilectie, romane; citise o multime – incepand cu Fielding si sfrasind cu Thomas Mann. Aceste carti ii ofereau sansa unei evadari imaginare, care o smulgea dintr-o viata ce nu-i aducea nici o satisfactie; dar mai avea pentru ea si o alta semnificatie, si anume, de simplu obiect: ii placea sa se plimbe pe strada cu o carte la subsuoara. Pentru ea aceasta cartea avea aceeasi importanta pe care o avea bastonul elegant pentru un dandy din secolul trecut. Pe scurt, o deosebea de ceilalti.

Milan Kundera – Insuportabila usuratate a fiintei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s