Usa interzisa


editura Humanitas, 2005 [nu am gasit decat coperta de la ultima editie, sorry]

Cartea am primit-o de ziua mea de la Dana. Eu as fi preferat Declaratie de iubire, dar ea mi-a spus ca Usa interzisa e o carte tare frumoasa si ca o sa descopar un alt Liiceanu in ea 🙂

In clasa a XII-a am citit Jurnalul de la Paltinis si mi-au placut foarte mult doua lucruri: Constantin Noica si modul in care dl Liiceanu a scris cartea. Lasand la o parte discutiile filosofice care ma depaseau complet [dar ma bucuram ca un copil cum fac eu de obicei de fiecare data cand dadeam peste numele unui filosof sau al unui concept pe care-l stiam], cartea era atat frumos scrisa, cu atata finete incat nu se putea sa nu te cucereasca de la bun inceput. Apoi anul trecut am citit Despre minciuna, un fel de mini-tratat filosofico-politic despre minciuna, evident. La vremea respectiva am spus ca dau 3 bile albe editurii Humanitas pentru cartea respectiva: una pentru publicitate, una pentru aspect, iar una dl Liiceanu pentru continut 🙂 A fost cat se poate de accesibila, bine documentata si pe placul meu.

Acum a venit randul Usii interzise. Stiam ca e un fel de jurnal, dar nu stiam ce voi descoperi citindu-l. “Prima incercare cu miza ‘terapeutica'” e scrisa la data de 3 mai 2001. Timp de un an jumate, pana pe 2 octombrie 2002, dl Liiceanu scrie regulat in acest “jurnal”. Timpul dansului a fost impartit intre oameni si locuri, intre oameni minunati si locuri speciale: Noica – Paltinis, Heidegger – Heidelberg, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca – Paris etc. M-au amuzat esecurile culinare ale Monicai Lovinescu, am fost cat se poate de concentrata la discutiile despre Heidegger si despre traducerea Sein und Zeit-ului, incercand sa si inteleg ceva, m-am infuriat si eu de furia dlui L. provocata de lichelele vechi si noi. Mi-au placut foarte mult paginile in care vorbeste despre fiul sau, Stefan si mi-au placut, din nou, amintirile despre Constantin Noica. Tot de aici am aflat cum a ajuns Vlad Zografi sa lucreze pentru Humanitas – ce poveste!, ce om! – si am descoperit care este geneza Enciclopediei zmeilor.

Acum imi doresc si mai mult sa citesc Declaratie de iubire. Sunt ferm convinsa ca o sa-mi placa; doar si acolo trebuie sa fie vorba de oameni minunati si locuri speciale 🙂

Ps. Merci mult Vio ca mi-ai corectat textul 😦 Oboseala nu e o scuza pentru greselile pe care le-am facut, dar e singura pe care o am.

8 thoughts on “Usa interzisa

  1. Asa da…
    O carte care m-a mirat, gaseam alt Liiceanu decat eseistul filozofic cu care ma obisnuisem. Gasisem un intelectual fata cu lumea in care traieste, care-si pune intrebari despre viata sa, nu despre a altora. Si cred ca filozof de genul acesta ne trebuie noua, tinerilor, in ziua de azi, nu cei rasuflati, de catedra, nu-i asa?

  2. Da, exact!!! Nu m-as fi simtit bine sa scriu despre intrebarile si framantarile sale existentiale, asa ca nu am vorbit despre ele. Chiar am descoperit un alt Liiceanu 🙂

    Scuze pentru greselile din text 😦

  3. @ Ilie: sunt complet de acord cu tine 🙂

    @ 2410: eu abia astept sa-mi cumpar Declaratie de iubire. Simt eu ca parca o sa-mi placa si mai mult 😀

  4. Pingback: Rainbow Books » Scrisori catre fiul meu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s