Multe si marunte

Nu sunt lenesa, nici macar nu m-am mai uitat la Gilmore Girls, dar am lucrat zilele astea. A trebuit sa pun diacritice la niste povestiri si doar azi dimineata am terminat. A fost oribil!!! :(( E ingrozitor sa mergi cu cursorul pe fiecare cuvant in parte si da backspace si apoi inlocuieste cu litera corecta ~X( Dar, noah, cineva trebuia sa faca si munca asta. Sper doar sa nu mai fie nevoie sa fac ceva asemanator in urmatorii 5 ani 😀 [ma cam dor ochii de cand cu “experienta” asta, tre’ sa las calculatorul in pace si sa ma intorc la carti]

Am fost ieri prin oras cu oompa si mi-a spus ca a aparut noul numar din Noua literatura. Evident ca l-am cumparat! Am avut noroc si am gasit si nr 6, cel care-mi lipsea. Acum stau frumos pe pat si asteapta sa-mi fac timp pentru ele. Ma rog, nr 7 nu a fost prea misto, dar nici Dilematca nr 16 nu a fost cine stie ce. Si ca tot am pomenit de ea, oare ce se intampla cu site-ul lor? Nu mai e updatat din iunie. Era asa bine cand stiam data la care urmeaza sa apara! Acum trebuie sa merg si sa tot intreb “nu va suparati, aveti Dilemateca?”. Iar Pana mea cand pana mea are de gand sa apara? 😀 Am vazut la un cristian ca se lucreza din greu, dar vreau sa apara odata!

Saptamana trecuta mi-au venit niste prietene in vizita, le-a placut la mine si au spus ca vor sa stea. Bibliotecamera mea nu e prea mare, dar au spus ca nu le deranjeaza. Oricum, vor sa socializeze cu celelalte prietene pe care le aveam deja si cu cele proaspat venite din Baia Mare. Momentan stau pe birou sau in cutii, dar le-am promis ca la noapte le fac comode. Ele sunt noile mele prietene:

  • Sorin Stoica – Dincolo de frontiere [se pare ca Povesti cu injuraturi nu mai au :-<]
  • Sorin Stoica – Jurnal
  • Alex Tocilescu – Eu et al.
  • Maria Manolescu – Halterofilul din Vitan [pentru ca imi place tare mult cum scrie in N.L. ;;) ]
  • Stefan Bastovoi – Iepurii nu mor
  • Simona Popescu – Exuvii [vreau de mult sa citesc cartea, iar, in plus, e una din cartile preferate ale Ramonei
  • Filip si Matei Florian – Baiuteii, editia cartonata [pentru ca iubesc cartea asta!!! :X]
  • Iris Murdoch – Discipolul [mi-a fost recomandata acum vreo… 4 ani, iar de atunci o caut innebunita; recunosc, ma cam sperie cele 612 pagini, dar imi fac eu timp de ea!]
  • Tot ieri s-a petrecut un eveniment memorabil: mi-am luat agenda [eu, agenda!!! :)) cica sa fiu mai organizata!!! yeah, right!!!] cu o pisicuta taaaare draguta pe coperta si nu am rezistat tentatiei sa-mi iau si un semn de carte din lemn, tot cu pisicuta [pana acum uRMa nu a dat semne de gelozie! :D]. Yeap, I’m catful!

    Azi ma duc la lansarea lui Zully din Green Hours de la 19. Sper sa fie la fel de fain ca la cealalta 🙂 Iar duminica… oh, duminica e o zi cu totul si cu totul speciala! E zi de Schimb de carti!!!!!!!!!!!!!!! Sunt asa de fericita ca de data asta o sa fiu si eu acolo!!! :D/ O sa fie faaaaaiiiin!!! Iar o sa fie muuulte carti si oameni misto, o sa vorbim mult, o sa ma agit, o sa fiu toata numai de-un zambet! 8-> I love you, guys!

    Advertisements

    Usa interzisa


    editura Humanitas, 2005 [nu am gasit decat coperta de la ultima editie, sorry]

    Cartea am primit-o de ziua mea de la Dana. Eu as fi preferat Declaratie de iubire, dar ea mi-a spus ca Usa interzisa e o carte tare frumoasa si ca o sa descopar un alt Liiceanu in ea 🙂

    In clasa a XII-a am citit Jurnalul de la Paltinis si mi-au placut foarte mult doua lucruri: Constantin Noica si modul in care dl Liiceanu a scris cartea. Lasand la o parte discutiile filosofice care ma depaseau complet [dar ma bucuram ca un copil cum fac eu de obicei de fiecare data cand dadeam peste numele unui filosof sau al unui concept pe care-l stiam], cartea era atat frumos scrisa, cu atata finete incat nu se putea sa nu te cucereasca de la bun inceput. Apoi anul trecut am citit Despre minciuna, un fel de mini-tratat filosofico-politic despre minciuna, evident. La vremea respectiva am spus ca dau 3 bile albe editurii Humanitas pentru cartea respectiva: una pentru publicitate, una pentru aspect, iar una dl Liiceanu pentru continut 🙂 A fost cat se poate de accesibila, bine documentata si pe placul meu.

    Acum a venit randul Usii interzise. Stiam ca e un fel de jurnal, dar nu stiam ce voi descoperi citindu-l. “Prima incercare cu miza ‘terapeutica'” e scrisa la data de 3 mai 2001. Timp de un an jumate, pana pe 2 octombrie 2002, dl Liiceanu scrie regulat in acest “jurnal”. Timpul dansului a fost impartit intre oameni si locuri, intre oameni minunati si locuri speciale: Noica – Paltinis, Heidegger – Heidelberg, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca – Paris etc. M-au amuzat esecurile culinare ale Monicai Lovinescu, am fost cat se poate de concentrata la discutiile despre Heidegger si despre traducerea Sein und Zeit-ului, incercand sa si inteleg ceva, m-am infuriat si eu de furia dlui L. provocata de lichelele vechi si noi. Mi-au placut foarte mult paginile in care vorbeste despre fiul sau, Stefan si mi-au placut, din nou, amintirile despre Constantin Noica. Tot de aici am aflat cum a ajuns Vlad Zografi sa lucreze pentru Humanitas – ce poveste!, ce om! – si am descoperit care este geneza Enciclopediei zmeilor.

    Acum imi doresc si mai mult sa citesc Declaratie de iubire. Sunt ferm convinsa ca o sa-mi placa; doar si acolo trebuie sa fie vorba de oameni minunati si locuri speciale 🙂

    Ps. Merci mult Vio ca mi-ai corectat textul 😦 Oboseala nu e o scuza pentru greselile pe care le-am facut, dar e singura pe care o am.

    Pentru Dragos C.

    Pentru ca m-a intrebat asa frumos “what the f… is Gilmore Girls?”. Oare de ce imi pierd timpul cu un asemenea serial, right? Noah, uite de asta:

    Dean: God, this weights a ton! What do you have in it?
    Rory: I don’t know… a lipstick, a five-dollar bill, a gum, hairspray, a book…
    D: A book?
    R: Yeah.
    D: You brought a book to the dance?
    R: Yeah.
    D: You’d though there’d be a lot of down time?
    R: No… I just take a book with me everywhere. It’s just habit.

    Sezonul 1, episodul 9, Rory’s Dance

    E buna explicatia mea? 😛

    Ps. NU m-am dus la banchetul de sfarsit de liceu cu o carte la mine, clar?!

    .

    De ce oare orice lamentatie pe fata se instaleaza in kitsch? De ce a vorbi despre “lucrurile intime” este impudic si stanjenitor? Exista pesemne o intimitate a speciei umane si poate ca pe teritoriul ei trebuie sa intri cu precautia cu care intri in dormitorul cuiva. (Adevarul este insa cu totul altul: orice se poate spune daca este bine formulat.)

    Gabriel Liiceanu – Usa interzisa

    Bastarda Istanbulului


    Editura Polirom, 2007

    Familia la care stau e destul de interesanta, putin cam nebunatica, insa probabil ca toate familiile sunt asa. Insa e ceva ireal aici. Irationalul e o parte a ratiunii de a fi. Ma simt de parca as fi aterizat intr-un roman de Gabriel Garcia Marquez. Una dintre surori e desenatoare de tatuaje; alta e clarvazatoare; alta e profesoara de istorie nationala; iar cea de-a patra e o fata batrana excentrica sau cu un cuc cu norma intreaga, cum ar spune Asya.

    Am innebunit pe toata lumea cu cartea asta, mai ales inainte sa o citesc. Ii multumesc lui L. ca mi-a imprumutat-o, dar pentru ca mi-a placut asa mult tot o sa o cumpar si eu 🙂

    Armanoush, o armeanca-americana, pleaca in Turcia la familia tatalui ei vitreg, intr-un fel de calatorie de cunoastere si intelegere a sinelui. Acolo devine prietena cu nepoata tatalui ei, Asya, si descopera ca turcii si armenii au foarte multe lucruri in comun. Plecata cu niste prejudecati despre poporul turc Armanoush ajunge sa se desparta de ele rand pe rand.

    Povestea, desi neverosimila pe alocuri, m-a facut sa citesc pagina dupa pagina fara sa ma plictisesc sau sa ma gandesc la ce carte voi citi dupa. Am simtit povestea, am trait-o. Am calatorit din Turcia pana-n America, de la San Francisco-n Arizona, iar de acolo inapoi in Istanbul. Am cunoscut pe rand doua familii cat se poate de diferite, in aparenta, dar care erau mai unite decat ar fi crezut vreodata. Am gustat mancaruri armenesti si turcesti. M-am revoltat cand am aflat de genocidul armean.

    Toate informatiile importante despre cele doua familii le-am aflat spre sfarsit, dar asta cred ca a sporit farmecul. Am citit 3/4 din carte crezand ca lucrurile sunt intocmai cum mi-au fost prezentate, ca apoi sa aflu de legaturi nebanuite, ba chiar sa exclam “nu se poate!”. Mi-a fost greu sa cred ca unele fapte chiar ar fi putut avea loc, dar apoi mi-am dat seama ca e vorba de fictiune, unde orice e posibil.

    M-au sufocat familiie acelea numeroase cu care erai obligata sa iei masa cel putin in fiecare duminica si care se adunau cu totii ca sa vada cu cine iesi in oras. Dar mi-au placut povestile lor de familie, istoria lor. De asemenea, era o anumita doza de ciudatenie in fiecare membru al acestor familii, dar pe parcursul cartii mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre fiecare in parte. Armanoush mi-a fost simpatica de la inceput si ea a fost personajul meu preferat din cartea asta.

    Nu mi s-a parut mai buna decat Middlesex, dar vine imediat dupa ea. Oricum, sigur o sa ajunga pe lista mea de “cele mai bune carti pe care le-am citit anul asta”.

    .

    Armanoush Tchakhmakhchian il privi pe casierul de la libraria Un loc curat si bine luminat pentru carti aranjand unul cate unul cele douasprezece romane pe care tocmai le cumparase intr-un rucsac de panza, in timp ce asteptau sa fie procesat cardul ei de credit. Cand i se dadu in sfarsit bonul, il semna incercand sa evite sa se uite la suma totala. Isi cheltuise din nou toate economiile din luna aia pe carti! Era un adevarat soarece de biblioteca, o trasatura deloc promitatoare avand in vedere ca in ochii baietilor era egala cu zero si nu facea decat s-o supere si mai mult pe maica-sa, care era preocupata de perspectivele ei de as-i gasi un sot cu bani.

    Elif Shafak – Bastarda Istanbulului

    Avea dreptate L., chiar m-am indragostit de Armanoush! 😀

    In alta ordine de idei, intamplare enervanta de ieri. Click.

    Happy!!!

    Tot in toamna, in colectia „Ego. Proza” va aparea si cea de-a doua carte postuma a lui Sorin Stoica, Aberatii de bun-simt.

    Alte carti din colectia de toamna Polirom gasiti aici 🙂

    Ce coincidenta! Chiar azi ma gandeam ca oare ce se mai aude de cartea asta, oare o mai scot cei de la Polirom sau au renuntat de mult la ea? Astept cu nerabdare sa apara si sa o pot cumpara! Sorin Stoica [RIP] rules!

    Ps. Am facut comanda la Paralela 45 la alte 2 carti ale lui, iar de la Polirom trebuie sa-mi soseasca Jurnalul. I’m happy! 😀