Sufocare


Editura Polirom, 2004

Am asteptat ceva timp pana sa-mi fac curaj sa citesc cartea. Auzisem ca Palahniuk are un stil direct, fara perdea, ca exista anumite pasaje care m-ar face sa inchid scarbita ochii. Dupa ce cartea a stat mai bine de 6 luni necitita in biblioteca, mi-am spus ca “it’s now or never” si 3 zile m-am luptat cu ea pana cand am reusit sa o citesc.

Stiam in mare despre ce e vorba si citisem si la Spadez despre carte. Nu am fost atat de scarbita de anumite parti pe cat ma asteptam, dar puteam sa traiesc si fara sa le citesc. Povestea micutului Victor si a mamei lui drogate a fost partea care mi-a placut cel mai mult. Relatia dintre cei doi este foarte ciudata; este un road story in care ei fug de politie, timp in care Ida [mama lui] ii da niste sfaturi care mie una mi s-au parut tare bizare.

Partea in care Victor este deja adult si trebuie sa joace teatru prin restaurante de lux – se preface ca se sufoca cu mancare, asteapta sa ii sara cineva in ajutor, ca apoi salvatorul sa ii trimita cecuri cu care poate sa acopere cheltuielile de spitalizare ale mamei sale – a fost si asta una destul de interesanta. M-a dus cu gandul la Filantropica si la cele doua personaje principale care isi castigau existenta intr-un mod foarte asemanator.

Ce nu mi-a placut deloc a fost, evident, descrierea vietii sexuale a lui Victor. In fine, autorul a facut ce avea de facut: din moment ce Victor este un maniac sexual, nu se putea sa lipseasca tocmai acest capitol important al vietii lui. Gata, nu ma mai plang atata!

E prima si ultima carte de Palahniuk pe care o citesc. Nu e deloc genul meu, am fost agitata tot timpul cat am citit cartea, m-am si plictisit pe alocuri, am vrut sa sar unele pasaje, a fost destul de bleah. Stiu ca sunt multi carora le plac cartile lui Palahniuk, dar eu sigur nu ma numar printre ei 🙂

Baia Mare citeste

… sau ar trebui sa citeasca. Sunt foarte curioasa cata lumea o sa vina vineri, 13 iulie, la magazinul Maramures, unde cei de la Fundatia Noi Citim vor prezenta proiectul Biblioteca fara fir. Pe afis scria ca vor fi acolo intre ora 14 si 18.

M-am mai uitat acum pe site si apare si un formular de comanda, unde introduci un fantomatic cod al clientului si codul cartilor pe care vrei sa le citesti, iar apoi specific de unde vrei sa ridici cartea/cartile si gata!, te poti prezenta sa le iei. Dar eu am completat formularul de inscriere si nu am primit nici un cod al clientului 😦 Cel putin nu pe mail. Poate ca au trimis ceva scrisoare pe adresa din Bucuresti, dar matusa nu mi-a spus nimic. Oricum am destule carti pe care sa le citesc, nu sufar ca nu pot sa imprumut de la ei, dar sunt tare curioasa unde e codul meu 🙂 O sa intreb vineri pe cineva de la fundatie cum stau lucrurile exact.

L., ne vedem acolo? 🙂

Scurta istorie a tractoarelor in limba ucraineana


Editura Polirom, 2006

Personaje principala:

  • Nikolai, un batran de 84 de ani, cam libidinos, puuutin nebun, plangacios si neajutorat, melodramatic
  • Vera si Nadia, fiicele lui Nikolai, care niciodata nu au fost foarte apropiate, iar de la moartea mamei lor se afla intr-un razboi continuu – din cauza testamentului, evident
  • Valentina, 36 de ani, emigranta ucraineana, fufa cu sani mari, de un prost gust si de o nesimtire crasa
  • Asculta, ea umbla dupa un pasaport, dupa un permis de munca si dupa putinii lui bani – cati i-or mai fi ramas. Se vede cu ochiul liber. Iar el e pur si simplu fermecat de tatele ei. Numai despre asta vorbeste. .

    Oh da, este vorba despre Valentina si Nikolai.

    Evident ca cele doua surori nu stau cu mainile-n san si la inceput incearca sa-si convinga tatal ca o casatorie cu o asemenea persoana nu este de dorit, iar apoi, dupa ce faptul este consumat, fac tot posibilul sa-l scape de bestia pe care a luat-o de nevasta. Imi pare rau, dar pe mine personajul asta, Valentina, m-a calcat pe nervi. Rau de tot. Am o problema cand vine vorba de a intelege chestiile legate de interes: prietenie din interes, casatorie din interes. Nu accept si nu pot sa inteleg asa ceva. Iar Valentina tocmai asta face: se foloseste de “farmece feminine” ca sa-l innebuneasca pe Nikolai, sa se casatoreasca cu el si sa puna mana pe presupusa, dar inexistenta, lui avere.

    Trebuie sa precizez ca si familia lui Nikolai este tot o familie de imigranti ucraineni, iar acest fundal social, diferenta dintre tara bine dezvoltata, unde “evertyhing is possbile” – UK, si tara in care s-au nascut si in care au crescut – Ucraina, joaca un rol important in carte. Daca as putea sa fiu mai obiectiva aproape ca as intelege-o pe Valentina. Este si ea atrasa de mirajul Occidentului, vrea sa duca o viata lipsita de griji, vrea ca fiul ei sa invete la o scoala cu traditie, vrea sa ii fie bine. Nimic de condamnat pana acum. Dar in loc sa gaseasca pe cineva cu care sa intemeieze cu adevarat o familie, ea il alege pe blegul de Nikolai, iar apoi profita de pe urma lui si il mai si trateaza ca pe un caine.

    Aaaaaaaaa, mi-a fost asa de antipatic personajul asta!!! Daca as fi fost in locul fiicelor ei vitrege, as fi dat-o afara din casa tatalui meu cu suturi in fund 😀 Lasand la o parte pornirile mele mai putin ortodoxe vis-a-vis de Valentina, chiar mi-a facut mare placere sa citesc cartea. Mi se pare ca are potential de scenariu de film: are o intriga bine definita, are personaje care mai de care mai ciudate si excentrice, are comic de situatie. Da, sunt convinsa ca are iesi un film misto 🙂

    Citind cartea m-am gandit la chick lit-uri. Nu e vorba despre asa ceva in carte si nici nu e atat de superficiala ca chick lit-urile, dar reteta ei tot pe acolo se invarte Da, era destul de predictibil ce urma sa se intample, dar asta nu a diminuat cu nimic placerea de a citi si a afla cum stau lucrurile de fapt. Well, e o carte tare misto si nu degeaba a fost nominalizata la Booker Prize si Orange Prize for Fiction. Si cum tot sunt la moda “recomandarile de vara”, asta sigur e o carte care merita citita, fie si pe plaja, intre doua bai si un dat cu crema 😛

    Ii multumesc lui Puck pentru ca mi-a imprumutat cartea. Iar Mihaela chiar a scris o recenzie pe Bookblog, mai exact aici 🙂

    Bookcrossing #4



    Sunt asa de suparata ca nu o sa fiu si eu acolo 😦 Chiar nu e corect… toate evenimentele misto se intampla ca nu sunt in Bucuresti. Nici la lansarea ultimei carti a lui Mircea Cartarescu – Orbitor: Aripa dreapta – nu am cum sa ajung, nici la Bookcrossing. Ma simt ca si cum as fi pedepsita pe nedrept :((

    Living violenty lazy days

    Sunt in Baia Mare de vineri, iar de atunci am dus-o tot intr-o lene continua. Nici de citit nu prea am avut timp; dupa ce ma plimbam toata ziua prin oras, ieseam seara in Tom si Jerry la o bere si la o poveste, cand ajungeam acasa eram prea obosita ca sa mai pot citi. Dar maine ma duc la Horia dupa carti si apoi ma pun serios pe treaba 😀

    Cateva carti bune tot am citit in ultimul timp, dar mi-e lene sa le iau separat si sa scriu despre ele, asa ca o sa fac doar o lista cu ce am citit:

  • Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk: pentru ca naratorii acestui roman se adreseaza direct cititorilor, m-am simtit ca unul dintre personaje. Nu m-am plictisit deloc in timp ce citeam cartea si nu se putea sa nu ma gandesc la cine era asasinul 😀 Evident ca nu am ghicit. Un singur lucru nu mi-a placut: sfarsitul mi s-a parut un pic fortat. Puck a scris mai multe despre carte pe Bookaholics
  • Raiul gainilor – Dan Lungu: mi-a placut mult mai mult decat Sunt o baba comunista!. Fiecare familie care locuieste pe strada Salcamilor are povestea sa, iar povestile sunt savuroase de-a dreptul! 🙂 Evident ca si aici exista acel regret dupa vremurile bune din perioada comunista, dar nu este la fel de pregnant ca in cealalta carte si nu apuca sa te calce pe nervi 😀
  • Tineretile lui Daniel Abagiu – Cezar Paul-Badescu: am citit cartea in timp ce ma intorceam in Bucuresti si din cand in cand le mai citeam cate-un pasaj alor mei; le-a placut si lor. Este prima carte din Ego.Proza si a meritat sa deschida colectia. Am avut mereu zambetul pe buze cat timp am citit cartea. Iar pasajele in care Cezar vorbea de anii de facultate, de cenaclul lui Mircea Cartarescu, despre Tablou de familie mi-au placut la nebunie! Este o carte pe care as reciti-o oricand 🙂
  • In cautarea oii fantastice – Haruki Murakami: e a treia carte de Murakami pe care o citesc si e prima care-mi place 😀 Nu pot sa spun ca m-a impresionat sau ca nu puteam sa o las din mana – nu, nici vorba de asa ceva – dar povestea e chiar draguta si te prinde
  • In tara Miticilor – Ioana Parvulescu : un foarte frumos eseu despre lumea creata de Caragiale, despre personajele si felul lor de a fi, despre miticii de ieri si de azi 🙂
  • Muzica unei vieti – Andrei Makine: una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit pana acum din colectia Cartea de pe noptiera
  • Enciclopedia zmeilor – Mircea Cartarescu: o minunatie de carte! Sper din tot sufletul sa mai gasesc si editia cu desene!
  • Povestea tarfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez: uhm, a fost o carte so und so, poate tocmai pentru ca astfel de povesti mi se par destul de ciudate :-S
  • Momentan am un morman de carti pe jos si nu stiu pe care sa o iau sa o citesc 😕 Eh, vad eu la noapte, acum ma duc la bere 😛