.

– … Daca ar fi dupa mine, eu si maine as vrea sa se intoarca comunismul.
– Vai, mama, eu ziceam ca te faci, dar tu esti mai comunista decat credeam!
– Uite ca mi-am dat arama de pe fata. Sint o baba comunista, daca nu stiai. Asta sint.

The Spell



The Spell a fost o carte cate se poate de ciudata si de diferita. Am citit pe coperta IV ca este o carte despre gay life si, din start, am fost putin sceptica in privinta ei. Citind-o, am aflat lucruri pe care nu credeam ca o sa le stiu vreodata. Cartea are partea ei de ironie: Justin, fostul prieten a lui Alex, este implicat intr-o noua relatie, cu un arhitect bisexual, Robert. Cand Justin il invita pe Alex sa petreaca weekendul cu el si prietenul lui, Alex il cunoaste pe Danny, fiul lui Robert. Mai trebuie sa va spun ca Alex ajunge sa aiba o relatie cu Danny sau e de la sine inteles?

Diferenta de varsta dintre cei 2 este de aproape 10 ani, iar Danny este un baiat foarte cunoscut prin cluburile de gay din Londra. Tot el il intrduce pe timidul Alex in lumea cluburilor, a muzicii house si tehno, a ecstasy-ului. Se pare ca aici nu exista reguli. Dupa deviza celor din Brave new world, “every on belongs to every one else.” Si, da, este mult sex in cartea asta; unele scene explicite, altele doar sugerate. Si, da, nu m-am simtit prea comfortabil citind-o. Relatia dintre Danny si Alex nu dureaza foarte mult, dar in final sunt (pseudo)fericiti cu totii: Justin cu Robert, Alex si Danny cu noii lor prieteni.

Chiar a fost o carte ciudata.

Lost in a good book



Prima carte pe care am citit-o pe eBook reader a fost Lost in a good book de Jasper Fforde si este a 2-a carte din seria cu Thursday Next. Dupa ce am citit in vara The Eyre Affair m-am indragostit de aceasta LiteraTec si abia asteptam sa fac cumva sa pot citi si urmatoarele carti. Pot sa afirm sus si tare, ca la capitolul fantasy, Thursday Next imi place la fel de mult ca si Harry Potter 😉

Daca in prima carte Thursday l-a omorat pe infractorul no1, Acheron Hades, in cea de-a doua carte, ea se vede nevoita sa faca fata surorii acestuia, Aornis Hades, care doreste sa razbune moartea fratelui ei. De parca toate acestea nu sunt de ajuns, Thursday mai este si insarcinata, iar ChronoGuards, in complicitate cu Goliath Corporation, i-au eradicat sotul, pe Landen, ca sa o oblige sa-l aduca pe Jack Schitt inapoi in lumea reala din The Raven, unde Thursday il inchisese la sfarsitul primei carti.

Si acum pot sa respir… nu am de gand sa va dau la fel de multe detalii ca si la The Eyre Affair [click pe link-ul de mai sus], dar nu imi pot imagina persoana careia sa nu-i placa aceste carti. Evident, Thursday intra din nou in carti, vorbeste cu personajele, iar daca v-as spune ca Miss Havisham din Great Expectations stie sa conduca si, mai mult, poarta tenisi si are si un pistol, m-ati crede? :))

“Are you armed?”
“Always – do you expect any trouble?”
Miss Havisham drew out her small pistol, released the twin barrels, pivoted it upward and gave me one of her more serious stares.
“I always expect trouble, Thursday. I was on HPD – Heathcliff Protection Duty – in Wuthering Heights for two years and, believe me, the ProCaths tried everything – I personally saved him from assassination eight times.”

Lumea imaginata de Jasper Fforde este cu atat mai fascinanta, cu cat ne poarta prin cat mai multe romane cunoscute, romane cu “greutate”, si, intr-adevar, stie sa dea viata personajelor, chiar si personajelor care au fost inventate de altii.

Iar, in plus, autorul are si simtul umorului:

I’ve just been informed that the reason for the excuse for the delay has been delayed itself. As soon as we find out why the reason for the excuse has been delayed we will tell you – in line with government guidelines. If you are at all unhappy with the speed with which the excuse has been delivered, you might be eligible for one per cent refund. Have a nice drop.

sau

“You have brought shame upon your profession, Herr H. You are under arrest!”
“On what charge?” replied Hopkins arrogantly.
“I am not authorised to tell you,” said the magistrate triumphantly. “Proceedings have been started and you will be informed in due course.”
“But this is preposterous!” shouted Hopkins as he was dragged away.
“No,” replied the magiastrate, “this is Kafka.”



Nu se poate sa citesti cartile astea si sa nu te gandesti la “ce fain ar fi daca as putea si eu sa intru, cu adevarat, in carti…” Momentan sunt in pauza de visat. Please, do not disturb! 8->

In ultimul timp…

… nu prea am avut timp 🙂 Dar, niscai evenimente demne de mentionat tot am sa va impartasesc.

O sa le iau in ordine cronologica, sa nu ma incurc. De la Jen am auzit prima data de eBook reader si, tot la ea, am si vazut cum arata o asemenea “jucarie”. Pana atunci reusisem cu chiu, cu vai sa citesc 2 carti pe calculator si eram ferm convinsa ca nu o sa fiu niciodata prietena cu cartile in format electronic. Cum adica? Sa imi stric ochii citindu-le si, in plus, sa nu le am in biblioteca, ci pe calculator? [-( Nope, nu sunt de mine. Si, ironic sau nu, dupa ce am tinut in mana reader-ul lui Jen, dupa ce am citit cateva “pagini”, m-am indragostit de el! Nu mai imi venea sa i-l dau inapoi! Si eu vroiam unul!!! Apoi a inceput un adevarat interogatoriu: de unde il ai? cu cat l-ai cumparat? cat te tine bateria? nu iti obosesc ochii? si cate si mai cate am intrebat-o. Norocul meu a fost ca Jen e… mostly harmless 🙂 si m-a ascultat, mi-a raspuns la intrebari si m-a ajutat. Urmatorul pas a fost sa vorbesc cu o cunostinta din Canada ca sa vad daca e dispusa sa il comande pentru mine si sa mi-l trimita [cei de la eBookWise nu trimit decat in SUA sau Canada]. Pana sa ma dezmeticesc, m-am trezit cu un mail in care Dana [ o alta persoana careia o sa-i fiu forever grateful] imi spunea ca readerul este deja comandat si ca urmeaza sa-i soseasca in cateva zile. Oh, the joy!!! :D/ Chiar daca la mine nu a ajuns in cateva zile, ci dupa vreo luna, am fost cat se poate de fericita cand l-am primit!!!!

Dar nu e totul asa de simplu precum pare. Aveam eBook reader :X dar nu stiam de unde sa iau free ebooks de pe net si nu aveam nici transformator de curent. Norocul meu [din nou!] e ca aveam deja cartile lui Jasper Fforde pe calculator si ca mi-a imprumutat Jen [un adevarat inger, ce mai! :D] transformatorul ei. M-am putut bucura in liniste de noile aventuri ale lui Thursday Next si dupa ce am citit 500 de “pagini” tot nu m-au durut ochii! Succes!!! Ieri am fost, tot cu Jen, si ne-am luat transformatoare si tot ieri am descoperit ca pe site-ul eBookWise poti sa pui online cate carti vrei si apoi sa le transferi pe reader si toate astea pe gratis!!! [pana acum stiam doar de un program numit eBookwise Librarian, pe care trebuia sa-l inregistrezi ca sa-l poti folosi]. Asa ca, acum, am muuuuulte carti for free!

E discutabila treaba asta cu ebooks. Din moment ce eu iau cartea for free de pe net, scriitorul nu primeste bani de la mine pentru munca lui. Dar eu ce sa fac daca sunt asa multe carti pe care vreau sa le citesc si care nu s-au tradus inca sau pur si simplu vreau sa le citesc in engleza si nu am de unde sa le cumpar??? Pana acum mai imi trimitea Dana carti in engleza, dar nu pot sa profiti la nesfarsit de bunatatea unui om. In concluzie, sunt cat se poate de fericita ca am eBook reader si acum tot ce imi pot dori este sa am TIMP ca sa-l folosesc 😀

Dupa ce a trecut toata nebunia asta cu reader-ul, am primit o propunere tare interesanta de la Andrei Rosca: sa fac o rubrica de evenimente pe BookBlog. Toate ca toate, dar cand mi-a spus ca rubrica poate sa fie cat de personala vreau eu, am spus DA fara sa mai stau pe ganduri! 😀 Am scris deja primul “articol“: este vorba despre lansarea cartii Istoria iubirii de Nicole Krauss. Sper ca o sa am despre ce sa scriu si ca nu o sa fac de rusine BookBlog-ul 😀

Ce nu imi place e tacerea asta in care trebuie sa ma complac, faptul ca desi citesc, nu pot sa vorbesc despre cartile pe care le citesc. Stiam de la inceput ca va fi asa, dar nu stiam cat de greu va fi sa tac. De data asta silence is NOT golden 🙂 Iar lecturile mele personale s-au redus la ce apuc sa citesc in metrou. Nici asta nu-mi convine, dar sunt sigura ca o sa reusesc sa-mi organizez mai bine timpul.

Pana atunci, va spun ca mi-a placut la nebunie O limba comuna a lui Sorin Stoica. Cuvantul cel mai potrivit pentru cartea asta e “misto“. Mi-e ciuda ca nu am apucat sa citesc si prefata lui Marius Chivu, ca sa ma lamuresc daca e vorba de auto-fictiune [eu asa cred]. Momentan cartea se afla la Cata si a spus si el ca e “insane de faina”. Cand am citit “Carnati“, eram in metrou si am inceput sa rad asa de tare, incat se uita lumea taaaare ciudat la mine. Mi-am acoperit fata cu cartea si am continuat sa rad 😀

Vineri, pe langa Salonul de Carte si Presa, am avut o alta bucurie: am primit un pachet cu carti de la Hiacint! Iar ieri, in metrou, am vazut o doamna carte citea Lolita si mi-am dat seama de asta doar dupa culoarea copertei! Asta imi aduce aminte de un fost coleg de clasa, Michnea Dragos, care stia aproape fiecare problema de matematica pe care o rezolvase din ce culegere facea parte @-)

In alta ordine de idei, astept:

  • sa vina mama si sa-mi dea toate bunatatile pe care mi le-a cumparat 😀
  • sa imi vina celalalt corp de biblioteca din Baia Mare, ca asa nu se mai poate [-( cartile mele au nevoie de rafturi!
  • sa mai creasca putin pisicutele pe care le-a gasit Puck, ca sa-mi poata da si mie una!!! [daca e fata o sa o cheme uRMa, daca e baiat o sa-l cheme Filip
  • sa facem odata intalnirea aia de Bookaholici, ca deja e primavara! ;;)
  • Dilemateca – connecting people

    Stateam la coada la secretariat si citeam Dilemateca. Nu mi-a venit sa cred cand dimineata am gasit revista in cutia postala! Luna asta nici nu m-am uitat pe site ca sa vad cand apare, pentru ca stiam ca o sa devin paranoica si o sa “pazesc” cutia postala, iar dupa ce ar fi trecut o saptamana si eu tot nu as fi avut revista, as fi inceput sa-mi suspectez vecinii ca iar mi-au luat-o 😀 Sa revin… citeam Dilemateca si eram foarte bucuroasa sa aflu ca Degete mici va fi tradusa in germana, engleza si maghiara – cand am simtit ca cineva sa uita insistent in directia mea. Mi-am ridicat capul si m-am uitat in jur: chiar langa mine era un tip inalt, grasut, cu parul cret, foarte simpatic, care se uita fix la… revista mea! 🙂 Mi-am adus aminte de cum ma uitam si eu la Dilemateca din mana Adelei Greceanu, am zambit si l-am intrebat daca vrea sa se uite prin revista. Mi-a zambit si a intins mana. I-am dat revista si eu mi-am scos cartea din ghiozdan si am inceput iar sa citesc. Am citit amandoi pana mi-a venit randul sa intru la secretariat. Mi-a dat inapoi revista, mi-a spus, tot zambind, “merci”, iar eu am intrat. Cand am iesit, ne-am zambit din nou, eu am spus “pa”, iar el mi-a facut cu mana. Imi place sa intru in vorba sau, in cazul asta, sa impart o revista cu alti bookaholici. Ma face sa zambesc si sa ma simt bine 🙂 🙂 🙂

    Mi-am mai adus aminte de inca 2 “incidente”. Eram in metrou si citeam sprijinita de usa. Pe scaunul de langa mine era o “fetita” pe la 14-15 ani, care citea si ea. La un moment dat am vazut ca se tot uita la mine. Hmmm… ciudat! Apoi a inceput sa ma streseze. De ce se uita la mine??? Cand nu am mai suportat sa-i simt privirea atintita asupra mea, m-am uitat si eu la ea. Nu m-am putut abtine si i-am zambit. A zambit si ea apoi s-a intors la cartea ei. Apoi nu s-a mai uitat deloc la mine.

    Zilele trecute, tot in metrou [ thank you God for the tube! :D], am vazut un tip care citea Centaurul. Ma gandeam sa ma duc sa-i spun de Bookaholics si de discutiile de acolo. Pana sa-mi adun destul curaj ca sa intru in vorba cu el, a coborat. O sa-mi para mereu rau ca nu i-am spus. Cred ca i-ar fi facut placere sa fi stiut de clubul nostru de lectura. Data viitoare nu mai ezit 🙂

    M-am tot gandit… m-ati convins sa recitesc Luminita, mon amour, dar asta peste vreo 2-3 ani. Sper ca pana atunci mai cresc si eu putin si o sa vad altcumva cartea. M-am lasat cucerita de stilul in care a fost scrisa si nu m-am concentrat destul pe poveste.

    In alta ordine de idei, deseara de la 18, in Diverta de la Plaza este lansarea la Frida. O sa fiu si eu pe acolo. Apoi ma ia Jen cu ea la party-ul de la RoBlogFest – multi bloggeri, sper ca si muzica buna si dans pana dimineata. Cum sa nu iubesc Bucurestiul? 😛