Degete mici

null
Editura Polirom, colectia Ego.Proza

Se pare ca ma pricep mai bine sa scriu despre carti care nu prea mi-au placut, decat despre cele pe care le-am savurat. Dupa ce am citit Baiuteii si am pus-o in topul celor mai bune carti, Vic mi-a recomandat si Degete mici. Am primit-o, am citit-o si imi dau seama ca orice as scrie despre ea, tot nu o sa pot sa ma fac inteleasa.

Mi-a placut in primul rand atmosfera orasului de provincie. Timpul este cat se poate de lenes… parca sta in loc. Personajele sunt bine conturate si fiecare are povestea lui, mai mult sau mai putin fantastica, mai mult sau mai putin romantata. Dintre toate acestea, cel mai mult mi-a placut povestea de iubire a Eugeniei Embury. Modul in care a fost “rapita” din internat, nunta din mijlocul campului, fuga noilor casatoriti prin tara… nu stiu de ce, m-a facut sa ma gandesc la Orasul cu salcami a lui Mihail Sebastian.

Am ceva cu timpul in romanul asta, mai bine spus, cu personajele in raport cu timpul. Mi se pare ca personajele sunt atemporale: da, s-au nascut, au fost adolescenti, au imbatranit, dar nu cred ca vor mai imbatrani. In statiunea balneo-climaterica va fi mereu vara, personajele vor fi aceleasi, doar turistii vor fi altii. Aceleasi povesti ale acelorasi persoane vor fi spuse din nou si din nou…
Atmosfera din carte este una apasatoare. Frazele sunt lungi, ca si la Marquez, dar sunt mult mai usor de urmarit. Iar o intrebare te bantuie pe tot parcursul cartii pana cand, la sfarsit, afli raspunsul: Oare ce e cu groapa aia comuna? Este inca o noua dovada a ororilor regimului comunist sau are alta provenienta?

Filip Florian care a scris Degete mici este foarte diferit de Filip Florian, co-autorul Baiuteilor. Daca la ultima carte am ras si m-am simtit extraordinar de bine citind-o, la Degete mici am stat mai incruntata si mai atenta ca sa inteleg ce se intampla in carte. Dar asta nu inseamna ca nu mi-au placut amandoua la fel de mult. Acum nu pot decat sa astept o noua carte scrisa de Filip Florian. Intr-adevar, cartile lui merita sa le ai in biblioteca!

6 thoughts on “Degete mici

  1. asa e: nu te-ai facut inteleasa. ca eu n-am inteles de ce spui ca n-o sa te faci inteleasa, daca te-am inteles foarte bine. 😀

  2. pai, inseamna ca intelegi de ce-mi vine si mie mai la indemina sa-ti spun rautati decit sa te laud. 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s